În ortopedia pediatrică, sfaturile circulă mai repede decât diagnosticele. Unele sunt inofensive, altele duc la cheltuieli inutile, iar câteva întârzie un tratament care ar fi fost simplu. Iată zece dintre cele mai răspândite, fiecare cu ce se spune și cu ce se întâmplă de fapt.
1. „Copilul are nevoie de ghetuțe rigide, cu susținere”
Se spune că primii pași trebuie făcuți în încălțăminte înaltă, care „ține glezna”.
De fapt, piciorul se dezvoltă cel mai bine desculț, pe suprafețe diferite, pentru că așa lucrează mușchii tălpii și se antrenează echilibrul. Încălțămintea are rolul de a proteja de frig și de obiecte tăioase. Pentru copilul care începe să meargă, o talpă suplă și un vârf lat sunt mai utile decât o gheată rigidă.
2. „Dacă îl pun în premergător, învață să meargă mai repede”
De fapt, premergătorul nu grăbește mersul; îl poate chiar întârzia, pentru că îi permite copilului să se deplaseze fără să își antreneze echilibrul. În plus, este o sursă frecventă de accidente casnice. Copiii învață mergând ținuți de mâini, sprijiniți de mobilă și, mai ales, căzând în siguranță pe covor.
3. „Are piciorul plat, îi trebuie branțuri”
De fapt, bolta se formează treptat, până spre 6–8 ani. Piciorul plat suplu și nedureros nu are nevoie de tratament, iar branțurile nu construiesc bolta. Ele ajută copiii care au dureri sau care obosesc repede. Piciorul plat rigid și dureros este însă un diagnostic separat, care se investighează.
4. „Scolioza vine din ghiozdan și din poziția la bancă”
De fapt, scolioza idiopatică are cauze în mare parte necunoscute, legate de creștere, și apare indiferent de ghiozdan. Ghiozdanul greu produce dureri, nu curburi. Poziția proastă la birou obosește musculatura, dar nu strâmbă coloana. Ce contează cu adevărat este depistarea la timp, în perioada de creștere rapidă.
5. „Mai crește și se îndreaptă”
De fapt, această frază este corectă pentru unele situații și periculoasă pentru altele. Picioarele în paranteză la copilul mic și genunchii în X la preșcolar se corectează, într-adevăr, de la sine. O scolioză în plin puseu de creștere, o displazie de șold nedescoperită sau o deformare care se accentuează fac exact invers: se agravează odată cu creșterea. Diferența o face examinarea, nu optimismul.
6. „Dacă merge, înseamnă că șoldurile sunt în regulă”
De fapt, un copil cu displazie de șold poate merge la vârsta obișnuită, uneori legănat, fără să se plângă de nimic. Tocmai de aceea ecografia de șold din primele săptămâni de viață este atât de importantă: descoperă o problemă care nu dă niciun semn, dar care, tratată târziu, cere operație în loc de un ham purtat câteva luni.
7. „Durerile de creștere sunt normale, trec de la sine”
De fapt, durerile de creștere există și sunt banale, dar au un tipar precis: seara sau noaptea, în ambele picioare, în mușchi, fără urmă dimineața. Orice durere care se ține de un singur picior, care are un punct fix pe os, care trezește copilul în mod repetat sau care e însoțită de șchiopătat nu intră în această categorie.
8. „Îi dau calciu, ca să aibă oase puternice”
De fapt, majoritatea copiilor primesc destul calciu din alimentație. Mai frecvent este deficitul de vitamina D, care ajută absorbția calciului și care la noi este răspândit, mai ales iarna. Suplimentarea se face în doza recomandată de medic. Iar cel mai bun stimulent pentru os rămâne mișcarea cu impact: alergat, sărit, joacă.
9. „Sportul de performanță de mic îl face campion”
De fapt, specializarea într-un singur sport, tot anul, de la vârste mici, crește riscul de leziuni de suprasolicitare și de abandon, fără să aducă un avantaj de performanță pentru majoritatea sporturilor. Copiii care fac mai multe sporturi au o coordonare mai bună și se accidentează mai rar. Două repere utile: 1–2 zile libere pe săptămână și 2–3 luni pe an de pauză de la sportul principal.
10. „Gipsul înseamnă că e ceva grav; operația e mai bună”
De fapt, la copil lucrurile stau adesea invers. Osul în creștere se vindecă repede și își corectează singur o parte din deformări, astfel încât multe fracturi care la adult ar cere operație se tratează cu un aparat gipsat. Operația se alege atunci când fractura este instabilă, când trece prin articulație sau când poziția nu poate fi menținută altfel.
Cum recunoașteți un sfat care nu stă în picioare
- promite corectarea unei deformări printr-un obiect: pantof, pernă, saltea, branț „universal”;
- se aplică la fel tuturor copiilor, indiferent de vârstă;
- vine cu o urgență artificială: „dacă nu faceți acum, rămâne așa toată viața”;
- nu poate fi verificat printr-o examinare;
- este însoțit de o ofertă comercială.
Un sfat bun sună, de obicei, mai puțin spectaculos: descrie ce se urmărește, în cât timp, și ce anume ar trebui să vă facă să reveniți mai devreme.
Bibliografie
- Herdea A, Ionescu A, Dragomirescu MC, Ulici A. Vitamin D—A Risk Factor for Bone Fractures in Children. Int J Environ Res Public Health. 2023;20(4):3300.
- Fotografiile: Unsplash.
