Vasilica Grigoraș
În anul 2025, la Editura Napoca Star din Cluj-Napoca a apărut volumul „ZIARIȘTII care au transformat clipa în veșnicia artei”, al distinsului scriitor și jurnalist Al. Florin Țene, președinte al Ligii Scriitorilor din România, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, membru corespondent al Academiei Americane Române (A.R.A ), membru al Asociaţiei Scriitorilor Români din Canada.
Îmbinarea acestor calități și responsabilități îi definesc la superlativ harul și abilitățile de scriitor și jurnalist, ceea ce ne invită și ne îndeamnă să acordăm atenția cuvenită cărții.
Citind titlul volumului, cred că unii cititori se vor întreba: oare e posibil așa ceva? și cum se poate realiza? Aflăm răspunsul clar și răspicat exprimat de însuși autorul cărții, care susține cu argumente concrete că jurnalismul este artă întrucât ziariștii: „Acești oameni nu au privit gazetăria ca simpli meseriași ai cuvântului, ci ca pe o vocație. Ei au știut să împletească luciditatea observației cu forța expresiei artistice, transformând articolele lor în adevărate documente de cultură.” (Al. Florin Țene, Cuvânt înainte (al cărții), p. 5)
Se spune că filosoful și matematicianul grec Pitagora (d. anii 490 î.Hr) nu ar fi scris nimic, însă îndemnul său: „Nu spune puțin în vorbe multe, ci mult în vorbe puține.”, mă duce cu gândul la geneza presei. Originea ideii de presă are rădăcini adânci, străvechi. A apărut în Peninsula Italică, în anul 59 î.H. și a evoluat în decursul istoriei omenirii. A fost legată indisolubil de apariția tiparului (descoperire atribuită germanului Johannes Gutenberg (1398-1468) și folosirii cernelurilor pe bază de ulei.
Evoluția și rolul presei parcurge un drum paralel cu cel al cărții tipărite.
Presa cunoaște o dezvoltare rapidă în întreaga lume. În secolul al XVII-lea, cronicarii români: Grigore Ureche, Ion Neculce, Miron Costin…, apoi în secolul al XVIII-lea Dimitrie Cantemir ș.a. manifestă un interes intens și nemărginit pentru presa străină. Treptat, presa s-a dezvoltat și în țara noastră prin contribuția unor intelectuali marcanți, scriitori renumiți, care au devenit adevărați jurnaliști.
În cartea sa, Al. Florin Țene prezintă mari personalități ale jurnalismului și literaturii române de la începutul secolului al XIX-lea până în zilele noastre. A selectat cu atenție sporită nume reprezentative: Ion Heliade Rădulescu (întemeietorul presei românești), Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Constantin Rădulescu-Motru, Pamfil Șeicaru, Felix Aderca, Nichifor Crainic, Iosif Vulcan, Constantin Graur, Pamfil Șeicaru, Mihail Saboveanu, Geo Bogza, Octavian Paler, Petre Țuțea, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Doru Dinu Glăvan, Ilie Serediuc, Theodor Damian, Ionuț Țene, Nicolae Băciuț, Ionel Marin…
Analizând fațeta artistică, literară a jurnalismului, autorul străbate cu determinare trei secole, pătrunde în interiorul vieții culturale și descoperă esența scrierilor publicistice și literare. 59 de biobibliografii și cu a autorului 60, alcătuiesc un documentar inițiatic, captivant și accesibil oricui dorește să descopere istoria jurnalismului, evoluția și importanța lui. Argumentează logic și realist pe bază de documente că cei menționați în cartea sa sunt în același timp scriitori și publiciști.
În ultimele decenii ne confruntăm cu o explozie copleșitoare de informații venite sub diverse forme și prin varii canale. Jurnalismul s-a extins, de la cuvântul scris în publicații periodice și cărți la modul auditiv (radio) și la cel vizual (televiziune). În atare situație este nevoie acută de lucrări colective în acest domeniu prin care să se prezinte o gamă cât mai largă a slujitorilor presei, o hartă cât mai exactă și completă a vieții și activității acestora și a lucrărilor prestigioase. Volumul „ZIARIȘTII care au transformat clipa în veșnicia artei” vine în întâmpinarea acestei nevoi de informare și cunoaștere.
De obicei, asemenea lucrări se realizează de un colectiv de specialiști în domeniu. Este o activitate de cercetare asiduă, necesită studiu și analiză coerentă a unor personalități din domeneniul propus a fi subiectul lucrării. Este o „muncă de Sisif”, pe care Al. Florin Țene și-a asumat-o, rostuind-o inteligent în formatul unor biobibliografii. O asemenea lucrare nu poate fi exhaustivă, ci întotdeauna apar informații noi. Desigur că, noi, cititorii nu-l „osândim” pe autor, așa cum a procedat Zeus cu Sisif; dimpotrivă, conștienți de greutatea muncii, de truda laborioasă întreprinsă, îl felicităm cu toată sinceritatea deoarece, prin cartea sa a reușit să surprindă esențialul, să-l discearnă și să-l despartă de secundar, promovând doar valorile autentice
Volumul este un dicționar al scriitorilor – jurnaliști și al jurnaliștilor – scriitori români. Oferă o imagine de ansamblu, fidelă și detaliată a publicisticii literare românești, un domeniu dintre cele mai reprezentative ale gândirii și creației literare naționale; după părerea autorului adevărată ARTĂ.
Așa cum am precizat, cartea este o lucrare cu caracter biobliografic și nu de critică literară. Dacă autorul emite judecăți de valoare, evaluări subiective, aprecieri elogioase ori critice a folosit un material faptic în toată cuprinderea sa și cu desăvârșită exactitate, ceea ce creează și reflectă imaginea spirituală, culturală, literară a personalităților incluse în volum. Autorul, un cercetător dedicat subiectului și temei propuse semnalează din plin și cu acuratețe meritele fiecărui nume.
Poate unii se întreabă, la ce bună atâta trudă? Răspunsul este simplu: volumul este o remarcabilă lucrare de înștiințare, un foarte util instrument de educație și formare a tineretului (și nu numai) pentru a deveni fini observatori a tot ceea ce se întâmplă în societate (bun și mai puțin bun) și să ia atitudinea corespunzătoare la timpul potrivit. Doar astfel putem evolua fiecare în parte și societatea în ansamblul ei.
Citind cartea, este lesne de surprins și de înțeles că în aria literaturii și ziaristicii, în decursul timpului au existat și există iluștri gazetari ai presei românești trăitori în țară ori în diaspora românească. Percepem și ne bucurăm azi de un ecou puternic al culturii naționale, al presei și literaturii române în interiorul țării și în străinătate. Consider cu sinceritate că acest volum este o istorie jurnalistico-literară asemenea unei livezi cu pomi roditori, în care răsună triluri armonioase în tonurile autentice ale păsărilor care știu să glăsuiască frumos și bine, indiferent de vremuri. Este o îmbinare de itinerarii biobibliografice, care mai de care mai luminoase, mai spectaculoase, mai atrăgătoare și demne de toată admirația.
„ZIARIȘTII care au transformat clipa în veșnicia artei” este o fidelă prezentare a unor imagini vii ale scenei românești unde ființează și se manifestă vânjos literatura și jurnalismul. Păstrează cu însuflețire atmosfera epocii, fizionomia ei ideologică, orientările estetice, gustul publicului, caracterul concret, proaspăt al luptei de opinii, raporturile dintre cultura națională și cea universală. În opinia autorului, presa și literatura nu sunt imperii separate, fiecare dorind să dețină puterea, predominanța și să stăpânească arta creației. Sunt două entități prietene, în deplină frățietate, punând umărul la dezvoltarea scrisului creativ. Niciuna nu are complexul inferiorității și nici infatuarea supremației abuzive.
Apariția acestei lucrări este un prilej fericit de cunoaștere a unor informații benefice, de dobândire a unei înțelepciuni care să ne călăuzească spre buna înțelegere a vieții. În paginile sale se răsfrânge, ca într-o oglindă nepieritoare, chipul epocii în varii ipostaze ale profilului spiritual al poporului român.
Mulțumim scriitorului și ziaristului Al. Florin Țene. Prin lucrarea domniei sale descoperim și cunoaștem scriitori și publiciști, edituri și tipografii, circulația cărților și publicațiile periodice (ziare și reviste), uniuni, ligi, societăți și grupări literare și jurnalistice. Parcurgând pagină cu pagină, ai impresia că ești într-o călătorie prin întreaga cultură, literatură și publicistică românească în evoluția sa. Ai senzația unei lumi vii, active în care actorii literari și din presă își confruntă între ei ideile, idealurile și gusturile estetice. Un admirabil joc al minții și sufletului creatorilor de frumos și interesant. Acesta a fost și scopul mărturisit al autorului: „Prin evocarea acestor mari personalități, am dorit să fixez în conștiința publică ideea că presa, atunci când este făcută cu vocație și dragoste de adevăr, nu rămâne doar un ecou al clipei, ci devine parte integrantă a patrimoniului spiritual al națiunii.” (Al. Florin Țene, Cuvânt înainte (al cărții), p. 6)
Îl felicităm pe vrednicul și talentatul autor și vă îndemnăm, dragi români, să citiți cartea „ZIARIȘTII care au transformat clipa în veșnicia artei” pentru că „A citi înseamnă a cugeta împreună cu altcineva, a înțelege gândirea altuia și a intui gândirea pe care el ne-o sugerează, conformă sau contrară lui.” (Emile Faguet – Arta de a citi, Buc., Albatros, 1973, p. 145).
