Adevărata «strangulare» economică a Iranului a început duminică, 4 noiembrie. Presiunea asupra regimului de la Teheran, avertizează analiști politici europeni, a crescut și va continua să crească considerabil. Din păcate, Donald Trump și omologul său iranian Hassan Rohani nu au discutat niciodată direct o formulă de soluționare a crizei centrate asupra programului nuclear iranian.
Iranul este amenințat cu o criză economică și socială de o gravitate fără precedent, avertizează corespondenții ziarului «Les Echos». El va fi privat de aproape totalitatea rețetelor în devize, o perspectivă ce a provocat căderea ratei de schimb reale a rialului iranian până la cote istorice.
Oricine va cumpăra hidrocarburi din Iran, a precizat Casa Albă, va suporta sancțiuni din partea administrației Trump. Două cifre sunt suficiente pentru a evalua amploarea embargoului fără precedent – la nivel mondial – de la cel instituit contra Irakului în anii 1990: petrolul brut sau rafinat și gazele naturale furnizează 95% din veniturile în devize ale Iranului și jumătate din încasările bugetare ale acestei țări.
Spirală mortală pentru economia iraniană
După interzicerea, în luna august, a oricăror achiziții de produse industriale și de metale din Iran, din 4 noiembrie intră în vigoare al doilea val de sancțiuni decise în luna mai de administrația Trump, spre dezaprobarea generală a europenilor. Washingtonul, așa cum se știe, a ieșit din tratatul nuclear internațional încheiat cu Iranul în 2015, care a permis reintegrarea lui pe piețele internaționale, în schimbul «înghețării» controversatului său program nuclear. Administrația Trump, ca de altfel și europenii, dorește în mod special ca Iranul să înceteze ingerințele în Siria, Liban, Irak, Palestina sau Yemen, considerând că rolul Teheranului în regiune este «destabilizator». În consecință – foarte simplu și categoric – Washingtonul a spus tuturor: «alegeți între comerțul cu Iranul și cel cu noi». Investitorii și negociatorii nu au ezitat prea mult timp, având în vedere că economia americană este de 40 de ori mai mare decât cea iraniană.
Iranul este, deci, amenințat cu o criză economică și socială de o gravitate extremă, avertizează corespondenții ziarului «Les Echos». Teoretic vorbind, el va fi privat de aproape totalitatea rețetelor în devize, o perspectivă ce a provocat căderea ratei de schimb reale a rialului iranian până la cote istorice. Moneda iraniană a ajuns de la 48.000 pentru un dolar american, în luna ianuarie, la 120.000 în iulie și apoi la 186.000 la începutul lunii octombrie. Efectul, spune economistul Steve Hanke de la Universitatea John Hopkins, a fost o creștere enormă a prețului produselor provenite din import, în special cele alimentare, care au împins inflația până la 272% ritm anual. Șomajul este și el foarte ridicat, în special în rândul tinerilor.
Modeste soluții de salvare
Experți locali spun că exporturile iraniene înregistrate în luna aprilie, la nivelul a 2,6 milioane de barili de petrol pe zi, nu se vor diminua până la zero. Este posibil, spune Clément Therme de la IISS (Institutul internațional pentru studii strategice) din Franța, să ajungă la 1,1 milioane de barili pe zi, respectiv echivalentul exportului atins în perioda sancțiunilor internaționale din anii 2012-2015. La vremea respectivă, Barack Obama a acordat unele derogări pentru aliații Statelor Unite, cum ar fi China, Japonia, Turcia, Coreea de Sud și Taiwanul, în vederea realizării de importuri de petrol din Iran. Trump, spun analiști americani, ar putea face același lucru, în mod discret, pentru India. China ar putea «sfida» interdicțiile americane, plus unele mici livrări de petrol în contrabandă.
Cât vor mai rezista iranienii?
Supus, începând din 2006, la diverse forme de sancțiuni, Teheranul s-a obișnuit să facă față scăderii drastice a nivelului de trai. Fondul Monetar Internațional informa recent că Iranul nu mai dispune de rezerve oficiale nete decât echivalentul a 13 luni de importuri (98 miliarde de dolari). Este vorba de un nivel asemănător celui de la finele anului 2012. Rămâne însă de văzut cât mai sunt capabili iranienii să suporte efectele de-a dreptul dezastruoase ale sancțiunilor. În luna ianuarie, amintesc corespondenții la Teheran ai agențiilor de presă, au avut loc manifestații spontane împotriva scumpirii traiului, a corupției, a degradării serviciilor publice, manifestații ce au fost dur reprimate, dar care au îngrijorat autoritățile la putere. Presa locală și BBC anunță în medie 17 greve și manifestații zilnice, începând din primăvara acestui an. Clément Therme, cercetătorul de la IISS, citat de «Les Echos», este de părere că regimul actual de la Teheran riscă să se confrunte cu una dintre posibilele evoluții: «asigurarea supraviețuirii sale sau revoluția islamică».
