Am sperat că la o sesiune a Parlamentului European ca aceea din săptămâna în curs, la care era în joc prestigiul țării noastre, aflată pe punctul de a se angaja într-o misiune de maximă importanţă – asigurarea președinției semestriale a Consiliului Uniunii Europene – războiul politic din România nu se va mai transfera în afara granițelor țării. A fost, pentru mine, de-a dreptul stupefiant să văd cum de circa 12 ani de când asist la dezbaterile sesiunilor europarlamentare ce au loc lunar la Strasbourg, de când văd cu propriii ochi și ascult în direct dezbaterile sub conducerea tuturor preşedinţiilor semestriale ale PE, cum unii europarlamentari români nu obosesc să arunce cu noroi în propria lor țară, în propriul lor popor. Marți seară, un de altfel respectat parlamentar român insista la un post de televiziune asupra ideii că adoptarea rezoluției în care România, în mod expres (repet, România) este condamnată pentru nerespectarea statului de drept ar fi de fapt un eșec al diplomației românești și că nu ar fi vizat statul român, ci guvernul actual la putere. Domnule parlamentar, greșiți. Ofensiva permanentă, de atâția ani, a unor cetățeni ce-și spun români, de a pune la stâlpul infamiei țara și propriul popor este de neacceptat. Și nu ține în primul rând de diplomație. Documentele adoptate, cum este și cazul rezoluției votate marți, 13 noiembrie, menționează expres România.
Disputele politice interne nu sunt de competența instituțiilor europene
Nu fac parte din niciun partid, nu aprob multiplele erori ce se comit de ani de zile sub toate guvernele și președinții țării, cunosc foarte bine unii dintre «harnicii» critici a absolut tot ce este în România, dar să ajungi să faci «circ» în absolut toate dezbaterile PE pe teme ce țin exclusiv de lupta politică internă întrece de acum orice măsură. Îngrijorător este și faptul (se tot vorbește de «preocupare», «îngrijorare» – nn) că acești români, aleși cu votul unui electorat ce și-a pus speranța că le vor fi aduse la Bruxelles și Strasbourg problemele, dificultățile cu care se confruntă țara lor în acești ani ce devin din ce în ce mai complicați politic și economic, nu prezintă realitățile țării, aruncă fără pic de responsabilitate pentru viitorul țării în UE, informații, comentarii ireale. Cu o tenacitate demnă de o cauză mai bună, ei fac eforturi susținute pentru a convinge și a obține sprijin extern în lupta pentru a ajunge la putere. Nu reușesc în plan intern? Tocmai acest lucru trebuie să le dea de gândit și cea mai bună soluție este să recurgă la mijloacele democratice, începând cu votul, pentru a ajunge să demonstreze că pot face lucruri mai bune decât cei ce se află vremelnic la putere. O spun pentru toată lumea, cu cea mai mare onestitate posibilă că, în toți acești ani de când asist la dezbaterile PE de la Strasbourg, nu am văzut niciun europarlamentar să acționeze în instituțiile europene împotriva intereselor propriei țări. Repet, nici un alt europarlamentar. Românii au ajuns ca uneori să fie subiect de glume, comentarii dezaprobatoare în rândul ziariștilor prezenți la sesiunile PE. Au fost, de-a lungul anilor, președinții semestriale ale unor țări în care existau situații politice tensionate, dispute între instituții, partide (cazul Ungariei, al Poloniei), dar niciun europarlamentar din respectivele țări – excepție făcând Marine Le Pen – nu a adus problemele interne în plenul Parlamentului European. Este de-a dreptul jenant să vezi cum alți europarlamentari, corespondenți de presă din diverse țări europene urmăresc cu zâmbetul pe buze, alții cu surprindere declarațiile acuzatoare între europarlamentarii români aparținând unor grupuri politice diferite din PE. Votul la documentele adoptate a fost unica modalitate democratică pentru a exprima poziția sau «cartonașul albastru», ridicat pentru a restabili adevărul despre țară sau partidul său politic. Stupefacție a produs în rândul colegilor ziariști auzindu-l de pildă pe Cristian Preda, profesor, deci formator de opinie, la o sesiune plenară anterioară, cum cerea nici mai mult nici mai puțin ca România, țara sa, să fie aspru sancționată, inclusiv cu retragerea fondurilor europene la care au dreptul statele membre. La actuala sesiune, eurodeputatul Siegfried Mureșan, vorbind din partea grupului conservator PPE, declara cu aplomb că rezoluția privind încălcarea statului de drept în România, adoptată cu largă majoritate în PE, este un document binevenit. Iar Monica Macovei, afiliată acum la grupul Conservatorilor și Reformiştilor Europeni (ECR), a repetat în intervenția sa că în România are loc «uciderea democrației», «omorârea presei», făcând referire la exemple needificatoare în raport cu marile probleme actuale din viața politică și economică românească din ce în ce mai complicată.. Sigur, nu pot fi trecute sub tăcere luările de poziție ale dnei Renate Weber, Mariei Grapini, Noricăi Nicolai sau cea a lui Mircea Diaconu care au supus unor critici aspre conținutul rezoluției adoptate la actuala sesiune în care, fără bază reală, României i se reproșează încălcarea statului de drept, corupția, măsuri ce subminează independența justiției și i se impun reţete pe care alții nu le aplică. A reținut atenția intervenția eurodeputatului polonez Sirpa Piotrowski (din grupul ECR) care a făcut public că nu a votat în favoarea rezoluției ce condamnă România, considerând-o motivată politic. În opinia sa, Comisia Europeană își depășește competențele în analizarea situației din România.
