De ziua copilului, o zi a inocenței și a visării, a elanului juvenil, am ales să prezentăm o animație. Ce-i drept, nu una feerică, dar una din care atât cei mici, cât și părinții și îndrumătorii lor pot învăța lucruri importante despre viață și confruntarea forțelor contrare. 1 Dimension (2013), în regia cineastului chinez Lü Yue, este o animaţie de efect, o poveste a cunoaşterii binelui şi a răului cu trimitere la esenţe şi care epatează prin profunzime fără să alunece în preţiozităţi inutile.
Un prinţ, ales la vârsta de 9 ani, se pregăteşte să îşi conducă regatul. Naratorul ne dă câteva scurte informaţii, apoi suntem introduşi într-un spectacol vizual impresionant, un fel de joc al umbrelor animat, alb-negru, de o remarcabilă spectaculozitate şi acompaniat de un fundal sonor aproape mistic.
Iniţierea tânărului prinţ se face după un adevărat ritual, punându-se accent pe cunoaşterea tainelor şi educarea sinelui pentru a putea accede la o poziţie foarte înaltă, de conducător.
Distingerea binelui de rău, sub supravegherea unui bătrân maestru, pare un pas esenţial, în acest sens.
Soarele, vântul şi ploaia, ce trebuie înfruntate, sunt, lesne de dedus, echivalente cu elementele primordiale din care este alcătuită lumea.
Astfel, călătoria tânărului prinţ se dovedeşte a fi una iniţiatică, în care atât cunoaşterea cât şi autocunoaşterea vor juca un rol esenţial.
Dreptul la viaţă şi spectrul morţii vor fi şi ele puse ”pe tapet”, ca parte a acestei confruntări dintre bine şi rău şi se poate intui chiar o aluzie la metempsihoză, ciclul reîncarnărilor mărind astfel importanţa fiecărei alegeri făcute până la dimensiuni cosmice (temă de altfel predilectă în budism şi filosofia orientală).
În lumea subterană (un posibil Infern), lucrurile sunt opuse celor din lumea reală: binele este rău şi răul bine, viaţa este moarte şi invers. Prinţul nu va şti nici măcar dacă luntraşul care îl purta către acel tărâm este un exponent al binelui sau al răului şi se va găsi, practic, în situaţia (întâlnită în unele dintre filmele de acţiune asiatice) în care un luptător de arte marţiale trebuie să-şi înfrunte oponentul fiind legat la ochi.
Finalul este unul neaşteptat, nu îl dezvălui, dar vă pot spune că, dincolo de probabila surpriză pe care o va produce, întregeşte ansamblul şi dă un anumit răspuns întrebărilor cu tentă filosofică prin proiecţia într-o altă lume, a spiritului.
Din punct de vedere vizual, este o animaţie extrem de reuşită, poate nu foarte pretenţioasă, dar care încântă cu certitudine ochiul şi relevă un anumit rafinament al realizatorului, iar pe spectator îl poartă într-un microunivers paralel.
La un moment dat, animaţia va fi întreruptă de o scurtă discuţie în afara studioului, la fel de filosofică precum tema peliculei: care este binele şi care răul, şi nu cumva ele au o sursă comună?
Cineastul chinez Lü Yue reuşeşte să producă o animaţie de efect, cu trimitere la esenţe şi care epatează prin profunzime fără să alunece în preţiozităţi inutile, la fel de incitantă prin tema propusă ca şi prin realizarea artistică.
