Inflația bună vs inflația rea

Toată lumea este preocupată de creșterea inflației, de la populație până la guvernanți, iar tema este dezbătută aproape zilnic peste tot în mass-media. Inflația este, desigur, legată de creșterea prețurilor, dar acest lucru s-a întâmplat dintotdeauna și se va întâmpla în continuare, problema este ce fel de inflație avem. Atunci când în urma creșterii prețurilor nu avem o pierdere a puterii de cumpărare, în termeni reali, deoarece această creștere a fost compensată printr-o creștere a veniturilor populației, putem vorbi de o inflație bună. În schimb când scade puterea de cumpărare, vorbim de o inflație rea. Acum, o discuție foarte complicată ar fi despre ce înseamnă creșterea sau scăderea puterii de cumpărare, având în vedere evoluția inflației, deoarece inflația se calculează prin evaluarea unui coș de cheltuieli, coș care este compus atât din produse de bază (pâine, lapte, ouă, carne etc.), utilități (energie, apă etc.), cât și din produse de folosință îndelungată (auto, televizoare, frigidere, mașini de spălat etc.), bineînțeles, fiecare cu diferite ponderi în coșul de consum. Ei bine, de structura acestui coș depinde foarte mult procentul de inflație calculat, procent care este utilizat, de exemplu, în negocierea contractelor de muncă, procent utilizat pentru justificarea creșterii altor prețuri etc. Din păcate, în România au explodat prețurile la produsele de bază și la utilități, ajungnd uneori chiar la dublarea prețurilor, de exemplu la energie, sau la creșteri de 50%-60% la produsele agricole, ceea ce afectează, în sensul scăderii, a puterii de cumpărare, deci avem o inflație rea. Degeaba spunem noi că în prezent avem o inflație de 14,5%, când la produsele de bază ea este de 50-60%! Aceste produse le cumpărăm zilnic, utilitățile le plătim lunar, dar frigidere, mașini de spălat etc. nu le cumpărăm la fel de des, ba putem chiar amâna achiziționarea lor, pe când la produsele de bază nu putem face același lucru! De aceea populația resimte altfel inflația decât apare în statisticile oficiale! În multe țări dezvoltate ale U.E. prețurile la produsele de bază sunt similare cu cele din România, dar la venituri ale populației mult mai mari decât în România. Cum se poate așa ceva? Se poate, printr-o politică de dezvoltare accentuată a agriculturii, prin acordarea de facilități fiscale, subvenții, garantarea de către stat pentru credite de investiții în acest sector etc., astfel încât să se ajungă la utilizări de tehnologii înalte care să ducă la creșterea productivității în agricultură, ceea ce ar face ca produsele agricole să aibă prețuri acceptabile, așa cum ar fi și normal. Este adevărat, există scutiri de impozit pe venit, contribuții la sănătate și la pensie în sectorul agricol și al industriei alimentare, dar trebuie făcut în așa fel încât producția să crească, scopul acesta este, nu doar să se obțină niște facilități. Acordarea de facilități fără rezultate concrete însemană doar reducerea veniturilor bugetare, ori scopul este altul, respectiv prețuri accesibile pentru fiecare cetățean. Problema agriculturii și a industriei alimentare este o problemă de siguranță națională și având în vedere potențialul României, depinde doar de noi ce vom face în acest sens, atât în prezent, cât și în viitor.