Pr. dr. DUMITRU ICHIM
”Firescul cu care Vasile Dan MARCHIȘ știe, ca meșter de slovă, să zidească în stih ”Poemul Biserică”, referindu-mă la titlul unui poem de-al său, mă face să parafrazez pe Paulo COELHO vorbind despre minuni, că poezia nu are nicio explicație, dar apare în viața celor care cred în ea. Secretul acestui condei creator de crude frumuseți de exprimare, rămâne un secret, dar undeva cheia lui, bănuim noi, că s-ar ascunde în faptul că spre deosebire de ”constructorii” de silozuri, cu rimă, sau fără, Vasile Dan MARCHIȘ s-a născut ca ziditor de ”Poem Biserică”, asemeni ziditorului de la Argeș, dar, mai explicit decât acesta, el își zidește în locul Anei, inima în zidire de psalm și tălmăcire de rouă.
Departe de mine gândul de a mă chinui să găsesc o etichetă savantă, așa cum se pricep criticii literari în predicile lor vulgare să o facă, eu, în limbajul meu de greier din poala lui Dumnezeu, încerc cu scripca mea să-mi silabisez mirarea din strana mea modestă la acest heruvic al poetului care vine de sus, sus de tot, chiar din bolțile harului din împărăția Pantocratorului. Vasile Dan MARCHIȘ tocmai prin faptul că le scapă categorisirilor de borcane literare de pe raftul istoriilor literare cu cei 100 de ”conservativi” bine conservați pentru nemurire, tocmai prin aceasta ne atrage și ne leagă, sau ne re-leagă prin aceeași rădăcină etimologică a religiei, dar și metaforic vorbind.
Vedeți dumneavoastră, pentru un chimist stropul de rouă, sau de urină, are aceeași formulă chimică, dar lumina trecând peste formulă dezformulează nebănuitele trepte de cromatice spovedanii și ale tainei Începutului – en arhe en o Logos!
Să ne verificăm moneda dacă reprezintă valoarea sau nevaloarea ei de argument. Într-o lume a determinismului care vrea să ne înregimenteze în cazarmele manipulărilor de vrăjitorii satanice Vasile Dan MARCHIȘ îndrăznește să intre în arena lor de resetări ale nocturnului și cu subtilitate să ia de pe peretele de capiște icoana Zodiacului și cu o sclipire de inteligență în locul ei să pună pe cea de…”Zodii de rezervă”. Ceea ce la prima vedere ar părea un joc de cuvinte, sau un teribilism, este în sine un mesaj criptat văzut doar de cel de al treilea ochi al profeților, mesajul simplu al basmului sau parabolei sacre a biruinței binelui asupra răului, învingerea efemerului maniheic de adevărate valori ale omului care depășește ”legea” calvinică a predestinației celor 12 zodii ale istoriei care vrea să ni se impună prin curajul unui militant sui generis al soteriologicului unor ”zodii de rezervă” care nu sunt pe nefericita agendă a celor G-12. Vasile Dan MARCHIȘ este poet chiar și atunci când știe cum să pună un titlu care să deruteze – proștii să înțeleagă pre limba zodiacului ”ce ți-e scris în frunte ți-e pus”, iar celor care știu cum să se hrănească din Spirit să le ofere glumeț și mesajul de autentică speranță că poetul are o roată în plus și alte ”Zodii de rezervă”.
