La mijlocul anilor ’70, ca Secretar al “Uniunii Internaţionale a Studenţilor” am reprezentat această organizaţie la un simpozion european iniţiat de U.N.E.S.C.O. pe tema “Universitate şi societate”; gazda manifestării a fost oraşul München, capitala landului federal Bavaria din R.F.G. Mă voi referi la câteva obiective de interes turistic la care am ajuns cu acest prilej, folosind la maximum orele libere din zilele simpozionului şi cele trei seri ale lunii august.
*Columna Fecioarei Maria estesituată în centrul Pieţei care îi poartă numele, Marienplatz. A fost înălţată în anul 1638 la ordinul Prinţului Elector Maximilian I pentru a celebra încheierea ocupaţiei suedeze din timpul “Războiului de 30 de ani”; statuia din aur masiv fusese făcută înaintea Columnei (1590) de către Hubert Gerhard. În cele patru colţuri ale piedestalului se află statuile alegorice din bronz, create de Ferdinand Murmann, ce simbolizează puterea oraşului München de a trece peste nenorocirile apărute: leul/războiul; dragonul/foametea; busuiocul/molima şi şarpele/erezia. În anul 1960 când statuia a fost coborâtă de pe Columna de marmură pentru a fi curăţată, lucrătorii au găsit la baza acesteia un mic cufăr conţinând o bucată de lemn despre care, în narativul local, se spune că ar proveni din Crucea Răstignirii lui Iisus Hristos.
*Catedrala Doamnei Noastre/Frauenkirche cu acoperişul din cupru a fost construită în stil gotic târziu în anul 1488. Cele două Turnuri ale sale au înălţimea de 100 de metri. La intrarea în naos se poate vedea o urmă neagră de pas care se termină cu o coadă, denumită “Pasul Diavolului”/Teufelstritt. Potrivit unei legende, arhitectul Jorg de Halspach ar fi făcut un “pact cu diavolul” în schimbul căruia trebuia să construiască o Catedrală fără ferestre; acestea existau în realitate, dar erau blocate de multe coloane şi nu puteau fi văzute din poziţia în care se afla diavolul; la încheierea lucrărilor, acesta a intrat în naos, s-a uitat de jur-împrejur şi nu a văzut nicio fereastră; abia la părăsirea lăcaşului, el şi-a dat seama de faptul că a fost înşelat de isteţul arhitect şi, nebun de furie, a bătut din picior, lăsând urma pasului ce poate fi văzută până în zilele noastre.
*Primăria Nouă/Neuesrathaus a fost construită în stil neo-gotic la iniţiativa Regelui Ludwig al II-lea în perioada 1867-1908, fiind supusă criticilor multor experţi pentru stilul ei extravagant şi abundent în care motivele arhitecturale flamande par a nu se integra cu cele baroc şi rococo. Pe de altă parte, impresionează Turnul cu ceas şi cu figurine care pot fi admirate de câteva ori pe zi în două scene reprezentând evenimente istorice din viaţa oraşului: “dansul dogarilor” prin care a fost sărbătorit sfârşitul epidemiei de ciumă din 1517 şi un turnir ţinut în Marienplatz în 1568. Ghidul mi-a relatat un episod interesant legat de acel orologiu: la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, un tânăr soldat american aflat printre multele ruine a donat nişte vopsea de diferite culori pentru restaurarea figurinelor mecanice deteriorate în timpul bombardamentelor, iar ca un gest de recunoştinţă Primăria i-a aranjat o plimbare pe unul dintre caii participanţi la scenele de turnir, în aplauzele frenetice ale locuitorilor.
*Biserica “Sfântul Petru”/Peterskirche datează din secolul al XI-lea, fiind restaurată de câteva ori în diverse stiluri arhitectonice: Interiorul în stil baroc; Altarul în stil gotic târziu; Stâlpii din lateralul naosului în stilul specific al veacului al XVIII-lea, înfăţişând pe Apostoli. Am urcat în Turnul înalt de 90 de metri de unde am putut admira Munţii Alpi.
*Palatul Regal/Residenz fusese, la origine, un mic castel din secolul al XIV-lea unde s-au mutat Ducii de Wittelsbach. Camera de tron a Regelui Ludwig I, denumită “Sala lui Hercule” este astăzi o sală de concerte. Printre exponatele preţioase găzduite de Muzeul din interiorul Palatului se află o mică statuie în stil renascentist a Sfântului Gheorghe care este decorată cu 209 perle şi 406 rubine.
*Sala Generalilor/Feldherrhalle a fost creată după o construcţie din Florenţa din secolul al XIV-lea (Loggia dei Lanzi) în memoria a trei generaţii de generali bavarezi. Doi mari lei de piatră sunt flancaţi de statuile unor personalităţi militare printre care Contele Johann Tserclaes Tilly care a condus ostilităţile catolice în “Războiul de 30 de ani” şi Prinţul Karl Philipp Wrede, erou al războaielor napoleoniene.
*Antiquarium este o sală construită în stil renascentist în perioada 1568-1571 în cadrul Palatului Ducilor, Regilor şi Prinţilor bavarezi/Residenz prezentat anterior. Are o lungime de 69 de metri, fiind cel mai mare edificiu de acest gen din regiunea aflată la nordul Alpilor; bolta sa superbă este decorată cu picturi ale multor artişti printre care Hans Donauer cel Bătrân, Alessandro Scalzi (Padovano), Peter Candid, Antonio Maria Viviani.
Antiquarium Foto: Wilfredor, CC0, via Wikimedia Commons
*Arcul de Triumf/Siegestor situat la intrarea pe Bulevardul Leopoldstrasse a fost ridicat după modelul Arcului lui Constantin din Roma în amintirea succeselor armatei bavareze din timpul războaielor de eliberare dintre anii 1813 şi 1815. Cuvintele în limba germană, înscrise pe frontonul acestui monument sunt: “Dedicat victoriei distruse prin război, impunând pacea.”.
*Biserica “Theatine”/Theatinerkirche este un lăcaş de cult în stil baroc fondat de Prinţesa Henriette Adelaide (născută la Torino) în semn de mulţumire pentru naşterea fiului ei, moştenitor al tronului Max Emanuel în anul 1663. Aceasta l-a invitat în Bavaria pe renumitul constructor Agostino Barelli de la Bologna care a lucrat la acel splendid edificiu o perioadă de 11 ani.
*Biserica “Sfântul Mihail”/Michaelkirche – o clădire renascentistă căreia îi lipseşte Turnul, are următoarea istorie: la 7 ani după începerea construirii, turnul principal s-a prăbuşit din senin; Ducele Wilhelm al V-lea a crezut că acea întâmplare ar fi un semn divin al faptului că biserica nu ar fi suficient de mare, aşa că a ordonat schimbarea proiectului, dar fără niciun turn în componenţa sa. Faţada are numeroase statui dispuse pe câteva nivele. Ducele este înmormântat în Cripta unde se mai află mulţi membri ai dinastiei regale, precum şi fiul vitreg al lui Napoleon Bonaparte, Eugène de Beauharnais care se căsătorise cu una dintre fiicele Regelui Maximilian I, murind în anul 1824 la München.
*La “Hofbrau” am ajuns într-o seară împreună cu ceilalţi participanţi la simpozionul european. Am aflat că renumita “Berărie de Curte” fusese înfiinţată de Ducele Wilhelm al V-lea în anul 1589; până în zilele noastre berea este servită de domnişoare vesele şi încântătoare în halbe imense care au capacitatea de un litru.
*Clădirea “Amalienburg” a fost construită ca o cabană în stil rococo pentru vânătoarea de fazani, în perioada 1734-1739, după planurile lui François de Cuvillies cel Bătrân. Tot lui îi aparţin proiectarea şi instalarea, în bucătăria cabanei, a primului aragaz ca un cuptor dotat cu un focar închis şi având deasupra lui o mică plită.
*Statuia “Îngerul Păcii”/Friedensengel din bronz aurit este amplasată în vârful unei coloane în stil corintic cu înălţimea de 38 de metri; dezvelirea ei a avut loc la 16 iulie 1899 cu prilejul împlinirii a 25 de ani de pace, după războiul franco-german. Monumentul are un mic templu unde sunt expuse portretele Împăraţilor germani Wilhelm I, Frederick al III-lea, Wilhelm al II-lea şi Cancelarului Otto von Bismark, precum şi o serie de mozaicuri de aur ce reprezintă alegorii ale războiului şi victoriei.
*Vechea Pinacotecă/Alte Pinakothek a fost un obiectiv central căruia i-am rezervat o zi întreagă la finalul simpozionului. Desigur, am vizionat doar o parte semnificativă a numeroaselor capodopere ale maeştrilor europeni din perioada cuprinsă între secolele al XII-lea şi al XVIII-lea, cumpărând un album pe care îl răsfoiesc împreună cu fiul meu cel mare Vlad Mihai din când în când, cu o plăcere imensă.
