Vinovăția cetățeanului român

În România de azi, impresia generală este aceea că ”nimic nu mai merge”, că viața este din ce în ce mai grea pentru cea mai mare parte a populației, că măsurile de austeritate vor reduce și mai mult nivelul de trai și calitatea vieții românilor. Numărul de falimente ale societăților mici și mijlocii, incapabile de a mai plăti costul energiei, este de ordinul miilor, creșterea explozivă a dobânzilor la credite a condus la înrăutățirea dramatică a situației reprezentanților clasei mijlocii, principalii beneficiari ai creditelor de consum, incapacitatea guvernelor de a ridica pensiile și salariile mici măcar până la nivelul inflației și de a găsi măsuri sustenabile de reducere a prețurilor alimentelor de bază a instaurat o adevărată stare de sărăcie în zona populației defavorizate. Medicamentele înregistrează o creștere constantă a prețurilor, tratarea unor afecțiuni cronice devenind un lux pentru mulți dintre bolnavi.

Avem cea mai mare inflație din UE, producția industrială scade de la lună la lună, gradul de îndatorare a devenit periculos de rapid.

Toate sondajele de opinie arată că majoritatea populației apreciază că drumul pe care se află România nu este corect.

Este cazul să se descopere cauzele acestei situații și mai ales cine se fac vinovați pentru această deplorabilă stare de fapt.

Iată însă că acest moment al adevărului a venit.

S-au descoperit și cauza, și vinovatul.

De la înălțimea imensului său salariu, economistul șef al BNR, domnul Valentin Lazea, s-a uitat în jos și i-a văzut pe români cum se străduiau să facă față facturilor, prețurilor și dobânzilor

I-a studiat și a concluzionat: cetățeanul român este vinovatul principal al căderii puterii de cumpărare, al inflației, al deficitului bugetar, al deficitului comercial, al deficitului contului curent dar și al creșterii dobânzilor.

De ce este vinovat? Pentru că, afirmă domnul economist șef al BNR, oamenii deja trăiesc cu mult peste posibilități. El a îndemnat oamenii să nu mai aștepte să crească nivelul de trai, ci „să apeleze la alte soluții, precum refolosirea unor lucruri sau repararea lor și să meargă mai mult cu mijloacele de transport în comun. Refolosiți lucruri, reparați-le, sortați plasticele, mergeți mai mult cu mijloacele de transport în comun, să nu mai călătoriți cu avionul, ci cu trenul”, a precizat economistul-șef al BNR.

Ce vrea să zică domnul economist-șef atunci când afirmă că oamenii trăiesc cu mult peste posibilități. Evident, nu există decât o singură explicație: trăiesc pe datorie, își acoperă cerințele de consum cu bani necreați prin propria lor muncă, ci prin împrumuturi.

Ceea ce omite domnul economist-șef atunci când face această afirmație este faptul că ”traiul peste posibilități”, adică modul în care românii își obțin consumul necesar de bunuri și servicii nu este din vina românului, ci a României, deoarece întreaga economie de consum a țării trăiește peste posibilitățile ei de a se autofinanța. România de azi este o țară care trăiește pe datorie pentru că cei care o conduc nu au știința de a dezvolta producția internă prin stimularea economiei reale. România trăiește prin import de cca 70% a tot ceea ce consumă, alimentar și nealimentar. Deficitul enorm al balanței comerciale și cel în continuă creștere al îndatorării dovedesc acest lucru.

Evident, românul trăiește peste posibilități pentru că, nolens volens, este cetățeanul unei țări care, ea însăși, trăiește peste posibilități.

Este cetățeanul vinovat pentru că țara sa trăiește peste posibilități?

Categoric, nu. Vinovată este conducerea țării care din varii motive, de la incompetență la interese politicianiste obscure, a guvernat-o și o guvernează prost, aducând-o în pragul falimentului.

Domnul economist-șef dă sfaturi cetățenilor români, pregătindu-i nu doar pentru o cruntă austeritate dar și pentru reîntoarcerea la epoca ”de aur” dinainte de 1990 când trăiam fără speranță. Cei care am trăit atunci știm că supraviețuiam fără speranța că va fi mai bine. Nu aveam cum să sperăm când totul era bazat pe criteriile de sărăcire ale ” alimentației raționale” găzduite de preconizatele ”circuri ale foamei”.

Am eliminat cu jertfe acea perioadă pentru a avea speranța că vom trăi din ce în ce mai bine, pentru a fi motivați în viață și activitate.

Iată însă că domnul economist-șef ne spune că ”oamenii să nu mai aștepte să crească nivelul de trai ”.

Fără doar și poate, este unul dintre cele mai convingătoare îndemnuri pentru mulți dintre cetățenii României de a emigra în alte țări, acolo unde există speranța creșterii nivelului de trai.

Mai mult decât atât, după ce îi spune cetățeanului român că nu are nicio șansă de mai bine în viitor, domnul economist-șef al BNR îl învață ce ar trebui să facă pentru a reuși să evite întunecatul viitor pe care i-l prezice: să apeleze la alte soluții, să refolosească lucruri, să le repare, să sorteze plasticele, să meargă mai mult cu mijloacele de transport în comun, să nu mai călătorească cu avionul, ci cu trenul.

Poate această ”chibzuială” ar fi corectă dacă ea nu ar fi deja caracterizantă pentru cea mai mare parte a populației țării. Marea majoritate a cetățenilor români nu au nici a zecea parte din venitul lunar al conducerii BNR din care face parte și domnul economist-șef. Această mare majoritate care a ajuns să cumpere roșiile cu bucata și carnea de porc cu suta de grame, care cumpără medicamentele cu pastila și se roagă la farmacii să le vândă la preț redus medicamentele expirate își refolosesc și chiar își peticesc hainele pe care cu greu, din an în paște, la cumpără de la celebrele magazine cu ”haine second hand din Germania”. Marea majoritate a românilor nu au călcat în viața lor într-un aeroport, iar trenurile tocmai și-au scumpit aproape la dublu costul biletelor.

Evident, domnul economist-șef nu cunoaște această majoritate, ci doar minoritatea din București și alte câteva mari orașe. Evident, nu cunoaște sau nu vrea să cunoască imensa ruptură ce caracterizează actuala societatea românească între super-bogați și super-săraci, între Bucureștiul devenit unul dintre cele mai bogate orașe europene și nordul țării, devenită una dintre cele mai sărace zone europene.

Este vinovat cetățeanul român pentru această situație? Categoric nu!

Vinovată este conducerea politică a României care nu a reușit nici acum, după mai bine de 30 de ani să realizeze o reformă administrativ-teritorială și să implementeze o strategie investițională de reducere a decalajelor dintre dezvoltarea regională prin infrastructură, orientarea capitalului străin și utilității de sănătate și educație.

Cui dă sfaturi domnul economist-șef? Președinților de consilii locale cu Lamborghini sau celor câtorva sute de mii de părinți români care nu pot da copiilor lor seara nimic de mâncare ?

Este nedrept și lipsit de orice argument economic modul în care cei care conduc acum această țară încearcă să explice greșelile și incompetența lor dând vina pe cetățean.

A spune că cetățeanul este vinovat de actuala situație deplorabilă a economiei pentru că trăiește peste posibilități ar fi o glumă bună dacă nu ar fi o încercare cinică de a mistifica realitatea și de a ascunde pe adevărații vinovați.

Vinovată este lipsa de profesionalism, de strategie și de viziune a decidenților politici, a gradului exacerbat de politizare, ca și reținerea sistemului bancar românesc de a se implica mai activ în finanțarea mediului de afaceri.

Trăim în democrație, unde libertatea de opinie este apreciată și respectată.

Apreciez și respect opinia domnului Valentin Lazea, numai că domnul Lazea nu este oricine, nu este un oarecare analist la un talk show.

Domnul Valentin Lazea este un șef al BNR, un decident, un strateg al politicii bancare românești, poziție de la care orice opinie a domniei sale capătă o extraordinară valență decizională și chiar instituțională.

Ce să înțelegem noi, cetățenii care în opinia domniei sale ”trăim peste posibilități”?

Să înțelegem că opinia domnului șef economist este semnalul deciziei BNR de a sugera guvernului instaurarea după alegeri a unei teribile austerități în care vom trăi sortând sticle de plastic și pingelindu-ne pantofii ? Că vom ajunge să ”oferim” tinerei generații ”bunăstarea” pe care noi, cei mai în vârstă, am cunoscut-o în comunism?

Se cere o clarificare din partea BNR. Trebuie să știm dacă economistul-șef al BNR exprimă un punct de vedere acceptat la nivelul conducerii băncii sau doar a vorbit pe cont propriu în timpul liber.