Tiroidita autoimună reprezintă o inflamație la nivelul glandei tiroide, care este provocată de propriul sistem imunitar. Acesta consideră tiroida ca pe un corp străin și produce anticorpi contra ei, pentru a o distruge. Astfel, au loc schimbări în organism, precum hipotiroidismul. Pe lângă o predispoziție genetică, există și alți factori de risc ce pot duce la apariția tiroiditei autoimune. Iată care sunt șase dintre aceștia!
1 Vârsta
Tiroidita autoimună este comună la vârsta mijlocie, între 30 și 50 de ani. Cu toate acestea, pot exista cazuri și în rândul unor persoane care nu se încadrează în acest interval. Chiar și unii copii o pot dezvolta. Citește mai multe despre tiroidita autoimună pe MedLife.ro.
2 Sexul
Femeile sunt mai expuse decât bărbații la a dezvolta tiroidită autoimună. Atunci când există o predispoziție genetică la această afecțiune, se poate declanșa în perioadele în care există modificări ale nivelurilor hormonilor sexuali: pubertate, sarcină, menopauză.
3. Unii factori de mediu
Există unii factori de mediu care cresc riscul de a face tiroidită autoimună. Unul dintre aceștia este reprezentat de aportul crescut de iod, pentru intervale lungi de timp. În cazul în care iodul se acumulează în cantitate mare în tiroidă, sistemul imunitar poate începe să atace glanda tiroidă. Alți factori de mediu ce contribuie la un atac autoimun asupra glandei tiroide sunt:
- factori poluanți, printre care fumatul, microparticule de metale, solvenți;
- deficitul de seleniu, din cauza faptului că are rol important în activitatea unor enzime care acționează la nivelul tiroidei, iar dacă nu există un aport optim de seleniu, enzimele respective pot avea o activitate redusă;
- infecții cu unele virusuri, de exemplu, hepatită, parovirusuri, Epstein-Barr;
- unele medicamente.
4. Existența altor afecțiuni autoimuneÎn afara predispoziției genetice la tiroidită autoimună (cazuri în istoricul familial), și alte boli autoimune cresc riscul de a o dezvolta, precum: artrită reumatoidă, anemie Biermer, vitiligo, lupus eritematos sistemic, diabet zaharat de tip 1, boala Addison.
5. Anomaliile de tip cromozomial
Prezenta unor afecțiuni, precum sindroamele Down, Turner, Klinefelter, cresc și riscul de a dezvolta tiroidită autoimună.
6. Expunerea la radiații
Aceasta reprezintă un alt factor de risc pentru dezvoltarea tiroiditei autoimune. Atunci când au loc expuneri la diverse investigații medicale, precum radiografii, este important ca pacientul să poarte un guler de protecție a zonei cervicale. În acest mod se reduce expunerea la radiații și scade riscul de a face tiroidită autoimună.
Simptome asociate cu tiroidita autoimună
Un simptom al tiroiditei autoimune care nu trebuie ignorat constă în mărirea în volum a glandei tiroide, fapt cunoscut în mod popular ca „gușă”, și care apare treptat, pe fondul instalării hipotiroidismului, adică a lipsei hormonilor tiroidieni.
Printre simptomele hipotiroidismului se află:
- aspectul schimbat al pielii: aceasta devine palidă, cu un aspect uscat și prezintă exfolieri, iar la nivelul palmelor și al tălpilor poate apărea o colorare în galben-portocaliu;
- pot apărea modificări la nivelul unghiilor: se îngroașă, apar striații și se pot rupe cu ușurință;
- părul poate deveni uscat, își pierde din strălucire, este predispus ruperii și căderii;
- leziunile se recuperează lent;
- pot apărea edeme și dureri la nivelul mușchilor și al articulațiilor;
- mâinile și picioarele pot deveni reci și să amorțească;
- pot apărea răgușeala, lentoarea în vorbire și dificultăți de articulare a cuvintelor.
Hipotiroidismul poate duce și la apariția unor simptome de ordin neurologic, precum dureri de cap, tulburări de memorie, prezența amețelolor, simptome asociate cu depresia, tinitus, sindrom de tunel carpian, surditate, incapacitatea de a te concentra.
Mergi la consultații de rutină și, în cazul stabilirii diagnosticului de tiroidită autoimună, respectă cu strictețe tratamentul și recomandările medicului!
