Cei patru ani ca Secretar General Adjunct al „OrganizaţieiCooperării Economice a Mării Negre”/O.C.E.M.N. cu sediul la Istanbul mi-au oferit prilejul de a cunoaşte multe obiective istorice din zona Bosforului. Plăcerea vizitelor mele a fost împărţită cu cea a membrilor familiei (soţia şi cei doi fii ai noştri) care au venit deseori la Istanbul în perioadele vacanţelor şi, respectiv, ale concediilor acestora.
*Palatul Topkapî a fost reşedinţa Sultanilor timp de aproape patru secole (1465-1856). Pe locul unde există astăzi acel Palat se afla încă din epoca bizantină Acropola Constantinopolului. Este un complex imens pe o suprafaţă de peste 700 de mii de metri pătraţi cu patru curţi interioare, care găzduieşte numeroase edificii: pavilioanele; băile turceşti; sala de arme; colecţiile de bijuterii; fostul harem; palatul interior; terasa imperială; sala de audienţe; trezoreria; grădinile; fântânile ş.a.
*Turnul Galata. Împăratul Bizanţului, Justinian avusese un Turn în zona numită Galata care a fost distrus de cruciaţi în anul 1204. Mai târziu, în anul 1267 acolo a fost stabilită o colonie genoveză, ridicându-se un alt Turn în stil romanesc în scopuri de apărare, denumit Christea Turris/Turnul lui Hristos cu înălţimea de aproape 70 de metri. După cucerirea Constantinopolului în anul 1453 Turnul respectiv şi-a încetat rolul defensiv, dar din 1717 el a fost utilizat spre a se vedea eventuale incendii pe raza oraşului.
*Turnul Fecioarei este situat pe o micuţă insulă din mijlocul Bosforului, fiind construit în 1725 ca turn de veghe de către otomani. Dintre legendele legate de acest Turn voi aminti una: un împărat avea o fiică despre care un Oracol i-a prevestit că la împlinirea vârstei de 18 ani, aceasta va fi ucisă de un şarpe veninos; de aceea, ea a fost dusă departe de orice loc pământesc şi închisă într-un turn izolat din mijlocul Bosforului unde doar tatăl ei avea acces; acesta i-a adus un coş mare cu fructe de ziua frumoasei aniversări, dar un şarpe care se ascunsese în coş a reuşit să o muşte şi astfel să îi curme viaţa după cum era profeţia.
*Palatul Çirağan a fost construit la ordinul Sultanului Abdulaziz între anii 1863 şi 1867. Este decorat în interior cu lambriuri, iar în exterior cu marmură colorată. Pentru mine avea o semnificaţie deosebită deoarece aici s-a semnat „actul de naştere” al O.C.E.M.N. la 25 iunie 1992 de către cei 11 şefi de state şi de guverne din regiune.
Palatul Çirağan Foto: Alexxx Malev, CC BY-SA 3.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0, via Wikimedia Commons
*Palatul Dolmabahçe a fost construit după planurile arhitecţilor armeni Karabe şi Nikogos Balian pentru Sultanul Abdulmecit (1839-1861), familia acestuia mutându-se aici după ce a părăsit Palatul Topkapî, reşedinţa imperială otomană din timpurile medievale. Este un edificiu somptuos cu 285 de camere şi 43 de saloane; candelabrele din cristal de Boemia cântăresc împreună 4 tone (cel mai mare conţinând 660 de becuri), iar faţada dinspre Bosfor are o lungime de 500 de metri.
*Moscheea Süleymaniye proiectată de arhitectul imperial Mimar Sinan a fost comandată de către Sultanul Suleiman Magnificul (1520-1566). Ea conţine un Mausoleu octogonal separat al soţiei sale, Hürrem Sultan/Roxelana. Moscheea este înaltă de 53 de metri şi are 4 Minarete.
*Cisterna-Basilică datează din secolul al VI-lea D.Hr., fiind construită în perioada domniei Împăratului Justinian I pentru alimentarea cu apă a Palatului Imperial. Se mai numeşte Palatul Scufundat datorită celor 336 de coloane de marmură în stil corintic sau doric de câte 9 metri înălţime, ce se înalţă din luciul apei, părând incomensurabile. Principala atracţie o constituie cele două capete ale Meduzei.
*Moscheea „Sultan Ahmed”/Moscheea Albastră a fost zidită în timpul domniei lui Ahmed I între anii 1609 şi 1617, având o capacitate de 10 mii de persoane. Este înconjurată de 4 semi-domuri şi 6 Minarete, fiind decorată în interior cu splendide motive florale şi geometrice, alcătuite din renumitele „plăcuţe albastre de Iznik”.
Moscheea Albastră Foto: Benh LIEU SONG (Flickr), CC BY-SA 3.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0, via Wikimedia Commons
*Muzeul-Biserică „Hagia Sophia” a fost construit din ordinul Împăratului Justinian (527-565), servind drept Catedrală a Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol până în anul 1453 când a fost transformată în moschee. Regimul secular al lui Atatürk a transformat acel grandios edificiu în muzeu. Are următoarele caracteristici: lungime – 73 de metri; lăţime – 82 de metri; înălţime – 55 de metri; 4 minarete înalte de 60 de metri.
*Fortăreaţa Rumeli a fost ridicată la comanda Sultanului Mohamed al II-lea în perioada 1451-1452. După cucerirea otomană a oraşului ea a servit ca punct de control vamal şi, în regim temporar, ca închisoare.
*Moscheea Sultanului Baiazid al II-lea are circa 40 de metri pătraţi, iar pe acoperişul ei se află 24 de cupole mici şi o cupolă centrală susţinută de patru semi-domuri.
*Hipodromul At Meydani a fost la origine un centru sportiv (specializat pentru cursele de cai) şi social al Capitalei Imperiului Bizantin. Amenajarea acestuia a aparţinut, în anul 203 D.Hr., Împăratului Septimius Severus. În zona hipodromului poate fi admirat anticul Obelisc al Faraonului Tutmes al III-lea (1490 Î.Hr.) adus la Constantinopol din complexul Karnak/Luxor de către Teodosie cel Mare în anul 390 D.Hr.
*Moscheea Ortaköy datează din anul 1856, fiind construită din ordinul Sultanului Abdul-Medjid. Este o combinaţie armonioasă între două stiluri: otoman târziu şi baroc european. Interiorul este decorat cu marmură, plăci de culoare roz şi caligrafii coranice executate de însuşi Sultanul fondator împreună cu Hattat, maestrul caligraf al acestuia.
*Moscheea Rustem Paşa poartă numele celui care a fost prim-ministru al puternicului Sultan Suleyman Magnificul. Moscheea a fost decorată cu „plăcuţe de Iznik”, dar de culoare roşie, nu albastră – ceea ce constituia un privilegiu pentru familia imperială otomană.
*Moscheea Mihrimah Sultan este o operă a renumitului arhitect Mimar Sinan şi a fost dedicată singurei fiice a lui Suleyman Magnificul, care s-a căsătorit cu primul-ministru al tatălui ei. Moscheea se remarcă prin numeroasele sale ferestre.
*Palatul Beylerbeyi este o reşedinţă imperială de vară, construită în anul 1860 pe malul asiatic al Bosforului. Acest edificiu foarte ornamentat atât în exterior, cât şi în interior a aparţinut guvernatorului general al Istanbulului.
Am găsit în lecturile mele două frumoase poezii despre „strâmtoarea albastră”, compuse de poetul român Vasile Alecsandri cu care voi încheia acest articol:
i) Una dintre ele se numeşte Bosforul din care redau primele trei strofe: „Dormea în neliniştire Bosforul fără valuri,/Într-a Europei mândrie ş-a Asiei verzi maluri,/Ca un balaur verde în lupte ostenit./Din zori şi până-n noapte, pe umeri el purtase/Corăbii cu trei poduri, nenumărate vase/Spre-Apus şi Răsărit./Acum desmierdat, însă, de-a ginilor (geniilor rele în credinţa islamică – n.n.) suflare,/Se legăna molatic cu-o leneşă mişcare/Şi, ca oglindă vie,/Sub cer se întindea,/Iar luna zâmbitoare, şi tainică, şi lină,/Vărsând pe-a sale unde dulci spume de lumină,/Cu faţa sa bălaie în el se oglindea./Precum acele paseri, străine călătoare,/Ce se abat în şesuri la asfinţit de soare,/Strângând ale lor aripi căzute de lung zbor,/Mulţime de corăbii cu pânzele-nvelite/Stau umbre uriaşe, fantasme neclintite/Pe luciul Bosfor.”.
ii) Cealaltă poezie – scrisă la Constantinopole în iunie 1845 – este intitulată Pescarul Bosforului şi începe astfel: “De-ar vrea înaltul prooroc,/Mohamed strălucit,/Să-mi fie ziua cu noroc/Şi dorul împlinit!/De-aş prinde-acum în mreaja mea/Pe-a mărei împărat/Ce poartă-n frunte-o mare stea,/Un talisman bogat./Eu care sunt un biet păscar (pescar – n.n.)/Purtat din val în val,/Eu care dorm în Iuschiudar (Üsküdar, un cartier antic situat în partea asiatică a Istanbulului – n.n.) /În iarba de pe mal,/Eu, Abdulah cel mai voinic/Vâslaş de pe Bosfor/Ce n-am decât un biet caic (o luntre orientală uşoară – n.n.)/Ş-un suflet plin de dor!”.
