O temă fierbinte a pachetului 2 de reformă fiscal-administrativă o reprezintă impozitele și taxele locale în general, impozitul pe clădiri, în special. Esența acestei reforme se poate sintetiza ca fiind o încercare de a reduce costurile de la nivel local, pe de o parte, iar ca metode de reducere se apelează de la reducerea de personal, până la sumele alocate în favoarea comunităților locale de la bugetul de stat, pe baza mai multor criterii, inclusiv cel al încasărilor impozitelor și taxelor locale datorate de contribuabili către bugetul local, dar și de creștere a veniturilor pe de altă parte. În spațiul public se vehiculează tot felul de procente de creștere a impozitului pe clădiri, de exemplu o creștere cu 70%, dar din ceea ce se știe cert, creșterile vor veni din altă parte. Astfel, conform Codului Fiscal, de la 01.01.2026 impozitele și taxele se vor calcula după o altă metodologie decât cea din prezent, repectiv se va utiliza ca bază de calcul valoarea clădirii la care se va aplica un procent de impozit, astfel:
– pentru persoanele fizice, se prevede următoarele:
,,Art. 457. – (1) Pentru clădirile rezidenţiale şi clădirile – anexă aferente, impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de minimum 0,1% asupra valorii clădirii. Cota impozitului/taxei pe clădiri se stabileşte prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(2) Valoarea clădirii, exprimată în lei, se determină prin însumarea valorii clădirii, a clădirilor – anexă, după caz, şi a valorii suprafeţelor de teren acoperite de aceste clădiri, cuprinse în Studiile de piaţă referitoare la valorile orientative privind proprietăţile imobiliare din România, administrate de Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România.”
,,Art. 458. – (1) Pentru clădirile nerezidenţiale şi clădirile – anexă aferente, impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de minimum 0,5% asupra valorii clădirii. Cota impozitului/taxei pe clădiri se stabileşte prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(2) Pentru clădirile utilizate pentru activităţi din domeniul agricol, impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de 0,4% asupra valorii clădirii.
(3) Valoarea clădirii, exprimată în lei, se determină prin însumarea valorii clădirii, a clădirilor – anexă, după caz, şi a valorii suprafeţelor de teren acoperite de aceste clădiri, cuprinse în Studiile de piaţă referitoare la valorile orientative privind proprietăţile imobiliare din România, administrate de Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România.
(4) În situaţia în care valoarea din studiile de piaţă administrate de Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România este mai mică decât ultima valoare înregistrată în baza de date a organului fiscal local la data de 31 decembrie 2022, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de minimum 0,5% asupra ultimei valori înregistrate în baza de date a organului fiscal local, la data de 31 decembrie 2022. Cota impozitului/taxei pe clădiri se stabileşte prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.”
– pentru persoanele juridice:
,,Art. 460. – (1) Pentru determinarea valorii clădirii şi a terenului acoperit de aceasta pentru anul de referinţă se vor utiliza valorile cuprinse în Studiile de piaţă referitoare la valorile orientative privind proprietăţile imobiliare din România, administrate de Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, aferente anului anterior celui de referinţă.”
Ei bine, conform acestei metodologii, respectiv a valorii, oarecum, de piață, intrăm într-o zonă cu multe necunoscute, și anume:
1. – valorile clădirilor așa cum sunt acestea cuprinse în Studiile de piaţă referitoare la valorile orientative privind proprietăţile imobiliare din România, administrate de Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România sunt foarte aproximative și foarte incomplete. Aceste valori ne arată o poză dintr-o anume zonă, oraș, comună, sat etc., dar valorile individuale ale clădirilor din acete zone sunt foarte diferite în realitate, în funcție de starea acestor clădiri, dotări, poziție în cadrul aceleiași locații, de exemplu chiar 2 clădiri alăturate nu au aceiași valoare. Ca atare, impozitele stabilite pe baza acestor valori vor fi aproximative, nereale, departe de realitățile din teren.
2. – se stabilește o cotă minimă de 0,1% pentru clădiri rezidențiale și 0,5% pentru cele nerezidențiale, în cazul proprietarilor persoane fizice, lăsând la latitudinea consiliilor locale să stabilească cota care se va aplica, dar nu mai puțin de cele minime. O întrebare care se pune în acest caz este aceea dacă nu cumva se va cădea în capcana de a stabili cote cât mai mari pentru a asigura un buget îndestulător, ceea ce va împovăra tocmai contribuabilii din comunele cele mai mici și care nu-și pot asigura nici în prezent un buget.
3. – o altă întrebare este cea legată de faptul că este posibil ca edilii comunelor, în dorința lor de a nu încărca persoanele fizice care dețin doar clădiri rezidențiale, să stabilească impozite disproporționate, mai mari, pentru clădirile nerezidențiale deținute de persoanele fizice, în ideea că acolo se produc venituri, deci au posibilități mai mari de plată, ceea ce nu este întotdeauna real.
Din cele prezentate, o primă concluzie este aceea că este imposibil să se aplice corect începând cu 01.01.2026 această metodologie care a fost stabilită încă din 2022 prin OG 16 și modificat termenul de aplicare prin OUG 124/2024. Când spun corect mă refer la o valoare reală de piață pentru fiecare clădire existentă.
Acuma, odată cu promovarea pachetului 2 al guvernului Bolojan, mai apare un element care se vrea aducător de venituri suplimentare, mai bine spus împiedică autoritățile locale să-și diminueze veniturile prin acordarea de anumite facilități prevăzute în Codul Fiscal, astfel că este obligatoriu conform legislației aflate în dezbatere publică pe site-ul MLDPA să se compenseze aceste facilități prin cote adiționale aplicate la impozitele și taxele locale stabilite. Iată ce se propune prin acest act:
,,27. La articolul 489, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11) cu următorul cuprins:
(11) Autoritățile deliberative ale administrației publice locale stabilesc cote adiționale la impozitele și taxele locale prevăzute în prezentul titlu, astfel încât sumele rezultate ca efect al aplicării acestor cote să reprezinte cel puțin echivalentul facilităților fiscale acordate contribuabililor prin hotărâri ale acestor autorități, cu excepția bonificațiilor pentru plata cu anticipație a obligațiilor fiscale datorate pentru întregul an.”
28. La articolul 489, alineatul (3) se modifică după cum urmează:
(3) Criteriile prevăzute la alin. (1) se hotărăsc de către autoritatea deliberativă a administrației publice locale, prevederile alin. (2) fiind obligatorii.”
Cu alte cuvinte, vor mai crește în plus impozitele și taxele locale dacă se acordă facilități. Și mai este o observație: la alin (3) de mai sus se spune că prevederile alin.(2) sunt obligatorii, adică nu se pot majora cu mai mult de 50%, numai că acest alineat este abrogat cu aceleași OG 16/2022 și OUG 124/2024, ca atare nu mai există limită superioară până la care se pot majora aceste cote adiționale!
Concluzia finală ar fi aceea că autoritățile locale trebuie să gândească foarte bine filosofia impozitelor și taxelor locale, a cheltuielilor pe care le au, mai ales că puterea de cumpărare a contribuabililor este serios afectată de creșterea de prețuri din ultima perioadă.
