Autor: Alex Milcev, Partener, liderul departamentului Asistență fiscală și juridică, EY România
Cel puțin două tendințe, care se manifestă la nivel global în cadrul companiilor – nevoite acum să deruleze afaceri într-un context global complicat, sensibil și volatil deopotrivă – se simt și în România: 1. rolul trezorierului (responsabilul cu gestiunea fluxurilor de încasări și plăți) crește considerabil și 2. companiile își extind schema organizatorică de la un om la un întreg departament de trezorerie.
Sigur că, în orice companie, pe măsura dezvoltării acesteia, se diversifică și se complică rolul departamentului financiar în general. Ca o particularitate, cu cât compania se extinde, cu-atât mai importantă devine poziția de trezorier în cadrul acesteia. Deja se practică ca o specializare aparte în companiile mari, tendința vizibilă este ca această practică să cuprindă și companiile medii, aflate în plin proces de scalare.
Este, de altfel, și concluzia unui studiu recent EY Global – EY Global DNA of the Treasurer Survey – care analizează această evoluție și constată nu doar anumite schimbări privind importanța funcției de trezorerie, dar arată și anumite tensiuni între funcția Financiară (departament) și cea subordonată ei, aceea de Trezorie. Despre ce este vorba și care sunt explicațiile?
Dacă până acum trezorierii erau concentrați mai ales pe lichiditate și controlul riscului, astăzi ei devin actori strategici esențiali pentru succesul organizațiilor, iar funcția de trezorerie trece printr-o transformare profundă. Potrivit studiului EY, peste 80% dintre trezorieri consideră că rolul lor se va schimba semnificativ până în 2030.
Sunt câteva aspecte care stau la baza acestei percepții și, totodată, a redefinirii rolului trezorierilor și ascensiunii lor în ierarhia organizațională. Demne de menționat, ar fi tehnologia și utilizarea datelor, unde adoptarea soluțiilor digitale, a inteligenței artificiale și a analizelor predictive pentru decizii mai rapide și mai informate a devenit obligatorie. Apoi, vorbim despre gestionarea extinsă a riscului, dacă avem în vedere că trezorierii nu doar protejează compania, prin toată activitatea de administrare a banilor, ci influențează strategiile de creștere și reziliență. Și, nu în ultimul rând, cred că este vorba și despre leadership și colaborare, pentru că trezorierii lucrează alături de top management pentru alinierea obiectivelor financiare la cele organizaționale. Aici pare că prioritățile încă sunt incomplet aliniate, dar, ca la orice redefinire a unui rol în organizație, este un aspect care se va regla în timp.
Avem o cifră interesantă în studiu: 93% dintre directorii financiari (CFO) cred cu tărie că trezorierii lor au competențele necesare pentru a genera valoare adăugată pentru companie, cifră care spune mult despre percepția acestora vizavi de rolul în creștere al trezorierilor.
Provocările rămân însă semnificative: responsabilitățile operaționale consumă timp, fiind nevoie de o dezvoltare continuă, și tocmai această lipsă de timp ar putea limita evoluția strategică.
Rezultatele arată că puțin peste jumătate dintre trezorieri (52%) se consideră deja creatori de valoare, dar mulți dintre ei văd și obstacole, printre care gestionarea relațiilor cu băncile și investitorii (33%), responsabilitățile operaționale (33%) și lipsa timpului pentru dezvoltarea competențelor necesare (32%). Aici, reiese un decalaj între abilitățile actuale ale trezorierilor și potențialul lor de creare a valorii, pentru că doar puțin peste un sfert (27%) dintre cei intervievați spun că au încredere că strategiile lor de gestionare a riscului financiar îmbunătățesc procesul decizional al companiei, iar ceva mai puțin de o treime (29%) spun că au responsabilitate deplină asupra capitalului de lucru și a fluxului de numerar.
Ar mai fi și alte date interesante care ne oferă o imagine, la nivel global, a rolului trezorierului: de exemplu, trezorierii sunt pionieri în domeniul utilizării tehnologiei, dacă avem în vedere că 70% dintre ei folosesc inteligența artificială în operațiunile zilnice și 82% utilizează instrumente de analiză și vizualizare a datelor. Aproape unul din trei a spus că datele și tehnologia sunt principalele instrumente pe care le folosesc pentru a crea valoare, iar un sfert dintre participanții la studiu afirmă că sunt parte din definirea unei culturi a inovației în compania lor.
Concomitent însă, vorbim și despre o conștientizare a necesității de a-și perfecționa competențele și resursele umane. Doar 57% dintre trezorieri sunt încrezători că dețin abilitățile necesare pentru a deveni actori-cheie în crearea de valoare, iar puțin peste un sfert (26%) consideră că dezvoltarea resurselor umane este unul dintre principalii factori de creare a valorii pentru funcția de trezorerie.
Sunt și unele aspecte în care trezorierii pot subestima eforturile necesare pentru a se pregăti pentru schimbările inevitabile: aproape o treime (28%) dintre directorii financiari consideră că trezorierii au nevoie de mai multe abilități de leadership, în timp ce doar 18% văd acest aspect ca fiind o prioritate.
Un lucru este cert însă, și-anume faptul că majoritatea practicanților acestei profesii se așteaptă la schimbări semnificative ale rolului lor, determinate de nevoia organizațiilor de a valorifica noi oportunități de creștere într-un mediu aflat într-o evoluție mult mai rapidă decât tot ce se putea anticipa până la apariția noilor instrumente și tehnologii de lucru, inclusiv a inteligenței artificiale. Care, apropos, după cum am afirmat și în alte rânduri, schimbă în sens bun, dacă va fi adoptată inteligent la nivelul companiilor, funcția consultantului fiscal, în general.
Chiar directorii financiari, în majoritate covârșitoare (84%), consideră că funcția de trezorier va pune mult mai mult accent pe crearea de valoare și susținerea dezvoltării activității economice în următorii ani. Cum? Prin faptul că trezorierii sunt capabili să participe la crearea unor noi perspective strategice, să se implice activ în proiecte la nivel de companie și să-și dezvolte competențele financiare. Se deschid, astfel, noi arii de influență pentru trezorierii de companii, în contextul în care societățile apelează la aceștia în căutarea de noi căi de creștere.
În fine, dacă studiul EY relevă tendinte globale, putem afirma fără teama de a greși, că am observat din practica de zi cu zi în lucrul nostru cu clienții manifestarea acestei tendințe și în mediul de afaceri din România. Contextului economic complex global i se suprapune un mediu local care se confruntă cu multiple provocări, ceea ce poate fi considerat un argument în plus că România se înscrie deja pe acest trend.
Astfel, să spunem că, într-un viitor foarte apropiat, trezorierii trebuie să-și întărească reziliența, trebuie să folosească datele și tehnologia și că trebuie să-și dezvolte continuu pregătirea, este aproape un truism.
