GAVRIL MOISA
Sunt onorat că și în această toamnă, am prilejul ca alături de nume de marcă ale vieții literare locale și nu numai, să-mi exprim câteva gânduri despre o persoană dragă sufletului meu și, pentru care am un respect deosebit, poetul Teofil Mândruțiu.
Este la bază ofițer M.Ap.N, acum antreprenor, un om de succes, născut în anul 1957 în localitatea BADON, județul Sălaj, județ de care și eu sunt legat sufletește, de începuturile carierei mele militare și nu numai.
Pentru mine Teo este azi un poet consacrat, cu nume și renume, care și-a câștigat un loc binemeritat pe plan local și național, pe care îl admir pentru ce scrie, cum scrie și cât scrie. M-a fascinat la el forța de expresie, stilul modern în care scrie, modul elegant și metaforic de exprimare. El a înțeles cu mult mai bine decât mulți alții ce înseamnă Cuvântul spus sau scris, forța și miracolul acestuia.( La început a fost Cuvântul și Cuvântul s-a întruchipat. (Apostolul Ion. Evanghelia)
La Teofil Mândruțiu, cuvintele izvorăsc și curg din suflet, ca apa limpede a unui izvor nevăzut, iar el le alege și le folosește cu grijă, atenție și pioșenie, dar nu pe oricare, ci pe acelea care te mișcă, te sensibilizează și te transformă. El, caută numai cuvântul acela care este ,,viu și lucrător” , de aceea poezia sa este una plină de frumusețe și sensibilitate.
Eu, personal l-am cunoscut și l-am perceput la prima sa tentativă de intrare în lumea literarară, în anul 2001, la lansarea volumului de versuri Moartea Regelui Alb,publicat la Editura Studia și mi-a făcut o impresie deosebită. De atunci,Teofil Mândruțiu a crescut (precum Făt-frumos), într-o zi, cât crește unul într-un an, și a scos și publicat întruna, volum după volum. Mă surprinde și azi, puterea lui de penetrație, intuiția și logica cu care decodifică, cuvinte, sensuri, fenomene și realități, nu printr-o gândire metafizică, ci prin realism, luciditate și clarviziune, și prin felul în care le exprimă, printr-un stil personal de redare și versificare, deschis și rațional. Poezia sa este ca o mireasmă de toamnă, ca un sunet de orgă divină, plină de căldură, emoție și iubire.
Din cele 26 de volume publicate, nu știu câte sunt poezii de factură creștină,(dar cred că majoritatea sau mai multe), poate prin acest lucru Teofil Mândruțiu este azi un poet singular, în peisajul liric contemporan clujean. Am mai scris despre Teofil, în anul 2023 ( vezi articolul Vibrația Credinței), la lansarea a două volume de poezie creștină: Împărțind îmulțirea pâinii și Poli migratori, apărute la editura Napoca Nova, 2023, arătând că: ,, pentru Teofil Mândruțiu, poezia creștină, poezia care-l are în seva ei pe Mântuitorul nostru ISUS, este o platoșă a sufletului lui sensibil, cu care se apără și purifică pe el și pe noi, pentru că el, nu numai că simte dar și trăiește ceea ce scrie și spune,” , și acest lucru îl susțin și astăzi cu aceeași tărie și fermitate. Teo ne amintește mereu și ne atenționează să nu uităm nicio clipă că: ,, ISUS s-a coborât la noi, pentru ca noi să putem urca la cer.”
Mulți se întreabă dacă azi Cuvântul ( poezia creștină) mai poate să ne schimbe viața? Dacă mai poate fi de folos omului modern? Invariabil, da.
Cred că în aceste vremuri când asistăm la o agresiune asupra sufletului și a inteligenței umane prin diverse forme , trebuie să redescoperim valorile autentice, puterea Cuvântului, frumosul, bunătatea , dragostea, omenia, respectul, etc. Poezia ne poate ajuta la acest lucru, și în mod special poezia creștină.
Poezia lui Teofil Mândruțiu este o poezie a sufletului, pentru că el, a înțeles că poezia nu înseamnă numai arta cuvintelor, că este și un mod de a vedea și înțelege lumea în care trăim. Teo, nu este doar înzestrat cu har dumnezeesc ci și cu talent scriitoricesc. El scrie într-un registru stilistic modern, colocvial care parcă te învăluie cu o vrajă magică prin farmecul și acuratețea metaforei.
Poezia lui Mândruțiu, este ca un ecou pur și cristalin, ca o trâmbiță de Dumnezeire, pentru toți cei care vor să audă, este ca acel ecou care cu ani în urmă, ne-a vestit că a sosit clipa eliberării noastre civice și sufletești dar și ca o oază de taină,unde omul se reculege, se întreabă și caută răspunsuri la tot ceea ce încă nu știe. Cele patru volume de versuri( din care două de poezie creștină): Proprietar de gânduri, Când am ales să zbor, Noduri de sevă și Cu palmele pe cer, publicate la prestigioasa editură Ecou Transilvan, se constituie și prefigurează un Autoportret metaforic al poetului Teofil Mândruțiu, la fel ca unul din numeroasele Autoportrete ale lui Nichita Stănescu. (Autoportret: Eu nu sunt altceva decât, o picătură de sânge care vorbește), poetul își pecetluiește prin cele patru titluri destinul, dar și menirea( misiunea). Autoportret: Proprietar de gânduri / Când am ales să zbor, / Am strâns Noduri de sevă / Cu palmele pe cer.( G. Moisa)
Deschis și generos ca de fiecare dată, Teofil Mândruțiu ne reamintește fără să obosească, că: ,, Nu-i nimic mai înalt, mai curat și frumos / Decât suflet de om închinat lui Hristos. ”, dar și faptul că. ,, Cine nu a gustat din Acel ce-i Cuvânt / Nu-i decât un fuior dintr-o pană de vânt.” ( poezia Nu-i nimic mai frumos din vol. Proprietar de gânduri, p. 96). Carțile lui Teofil Mândruțiu, te fascinează și te seduc prin diversitatea tematică, prin subiectele și meditațiile sale lirice, filozofice, etice și religioase, ceea ce le dă de fapt și Marca Mândruțiu. O voce care produce ecouri multiple, ecouri care vor străpunge timpul și vor lăsa urme de spirit, de iubire și de speranță, ca o rugă divină, ca o inscripție de suflet pentru un suflet. Carte frumoasă cinste cui te-a scris!
