Ministerul Comerțului al Chinei a anunțat, în ultimele zile, includerea a 20 de entități japoneze pe lista de control al exporturilor. Măsura vine după decizia din ianuarie de a interzice exportul tuturor produselor cu utilizare civilă și militară către clienți și destinații militare din Japonia, precum și către intermediari care sprijină forțele armate nipone. Potrivit părții chineze, aceste decizii urmăresc să limiteze procesul de remilitarizare al Japoniei și eventualele ambiții în domeniul nuclear, având ca obiectiv menținerea păcii regionale și globale. Beijingul consideră că acțiunile sunt legale și conforme cu responsabilitățile internaționale asumate, inclusiv în domeniul neproliferării.
Printre companiile incluse pe lista de control se numără Mitsubishi Heavy Industries și Kawasaki Heavy Industries, considerate piloni ai industriei militare japoneze. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aceste companii au reprezentat componente esențiale ale aparatului de producție militară, iar în prezent joacă un rol central în modernizarea capacităților de apărare ale Japoniei. Mitsubishi Heavy Industries, cel mai mare conglomerat militar-industrial nipon, a obținut contracte în valoare de 2,84 miliarde USD pentru producția de rachete și de 6,8 miliarde USD pentru construirea de nave militare destinate Australiei. Totodată, compania dezvoltă rachete anti-navă de tip 12, cu o rază de acțiune de peste 1.000 km, și este implicată în exploatarea tehnologiilor nucleare. La rândul său, Kawasaki Heavy Industries dezvoltă echipamente pentru operațiuni spațiale și a exportat rachete antiaeriene și nave de escortă dezafectate către Filipine. Datele arată că aceste două companii, alături de alte trei firme din industria militară japoneză, au înregistrat în 2024 o cifră de afaceri cumulată de 13,3 miliarde USD, în creștere cu 40% față de 2023.
Autoritățile chineze afirmă că măsurile sunt adoptate în baza Legii privind controlul exporturilor a Republicii Populare Chineze și a Regulamentului privind controlul exporturilor de produse cu dublă utilizare, precum și a altor acte normative relevante. Scopul declarat este întreruperea fluxurilor de materiale care ar putea sprijini extinderea capacităților militare japoneze și prevenirea riscurilor la adresa securității naționale.
După alegerile pentru Camera Reprezentanților din februarie 2026, Partidul Liberal Democrat (PLD), condus de Takaichi Sanae, a continuat promovarea unei agende de consolidare a capacităților de apărare. Au fost avansate inițiative privind includerea explicită a Forțelor de Autoapărare în articolul 9 al Constituției, precum și un buget al apărării pentru anul fiscal 2026 care depășește 9 trilioane de yeni. În paralel, guvernul a facilitat exportul de armament, a redus restricțiile existente și a extins cooperarea militară cu 12 state. Totodată, sunt discutate revizuiri ale „celor trei principii non-nucleare” – de a nu produce, de a nu deține și de a nu introduce arme nucleare – precum și ale principalelor documente strategice de apărare.
Criticii acestor evoluții susțin că se conturează un mecanism circular: promovarea unei agende politice de securitate, majorarea cheltuielilor militare, creșterea profiturilor industriei de apărare și consolidarea sprijinului politic pentru noi inițiative. Modelul este comparat cu relația strânsă dintre armată și marii industriași din perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial, fapt care alimentează îngrijorări în regiune.
Ordinea internațională postbelică, fundamentată pe Constituția Japoniei și pe o serie de acorduri internaționale, a urmărit limitarea militarismului și restrângerea dezvoltării capacităților militare nipone. Tribunalul Militar Internațional pentru Extremul Orient („procesele de la Tokyo”) nu a inițiat însă proceduri împotriva împăratului Japoniei, aspect interpretat de unii analiști drept o lacună istorică. În deceniile următoare, disputele privind interpretarea trecutului și manualele de istorie au alimentat tensiuni politice interne și externe.
În acest context, o eventuală accelerare a înarmării Japoniei ar putea avea efecte economice și sociale negative interne, dar și consecințe regionale, precum intensificarea competiției militare și presiuni asupra regimului global de neproliferare.
Autoritățile chineze subliniază că noile măsuri de control al exporturilor vizează un număr limitat de entități implicate direct în extinderea militară și nu afectează schimburile comerciale obișnuite dintre China și Japonia, ceea ce ar demonstra un grad ridicat de reținere a autorităților de la Beijing.
