Camelia Stoica
Deși nu mai locuiește de ani buni în Drăgășani, nu a uitat niciodată meleagurile copilăriei. Legătura profundă cu pământul natal, cu locurile care i-au marcat începuturile, cu colbul ulițelor de odinioară, l-a făcut ca sufletește să nu se desprindă niciodată de aceste ținuturi. Parcă și astăzi respiră mireasma mustului proaspăt, își bucură privirea cu nuanțele strugurelui copt și evocă neobosit frumusețea acestor locuri binecuvântate. Este un exemplu rar de dăruire pentru artă, pentru frumos și pentru noblețea cuvântului. Drăgășaniul parcă nu a părut niciodată mai frumos decât în paginile scrise de domnia sa. Și aceasta pentru că fiecare literă, fiecare cuvânt așternut pe hârtie izvorăște dintr-o iubire sinceră și curată, uneori cu o prospețime aproape adolescentină. Condeiul artistului creează o punte peste timp, descriind când imaginea târgului prosper de altădată, când chipul orașului nou, cochet și liniștit. În toate scrierile sale se simt pasiunea și atașamentul profund pentru acest loc. Prin sute de cărți dăruite cititorilor, domnia sa a îndemnat mereu oamenii către ceea ce a slujit cu credință întreaga viață: cultura. Ne înclinăm cu respect în fața personalității acestui ultim mohican al vechii gărzi a culturii drăgășenene , cu speranța că eforturile și harul său nu vor fi niciodată uitate.
