Sursa: e-nergia.ro
Conflictul din Orientul Mijlociu a perturbat aprovizionarea globală cu energie, afectând 20% din exporturile globale de LNG, majorând prețurile și zdruncinând piețele. Conflictul a favorizat Rusia pe termen scurtm dar producătorii africani de energie câștigă teren ca alternative mai sigure și mai fiabile, atrăgând cumpărători europeni și asiatici. Sectorul LNG din Africa este pregătit pentru o creștere majoră, capacitatea urmând să fie mai mult decât dublă până în 2040, susținută de proiecte ample și infrastructură nouă, scrie OilPrice.
Conflictul în curs din Orientul Mijlociu a dat peste cap piețele energetice globale, tăind volume de aproximativ 8 milioane de barili de țiței pe zi și 20% din gazul natural lichefiat (LNG). Cotația țișeiului Brent-ul a crescut cu peste 50%, până la aproximativ 110 $/bbl, de la izbucnirea conflictului la sfârșitul lunii februarie, în timp ce piața de capital din SUA a pierdut aproape 4 trilioane $.
Rusia a ieșit drept cel mai mare câștigător al războiului, conflictul oferindu-i Moscovei o „linie de supraviețuire” economică strategică prin creșterea prețurilor la țiței, discreditarea atenției aliaților occidentali de la războiul din Ucraina și consolidarea poziției sale diplomatice în rândul țărilor din Sudul Global. Administrația Trump a atenuat temporar chiar sancțiunile asupra petrolului rusesc și iranian, deși temporar.
Totuși, țările producătoare de energie din Africa ar putea în cele din urmă să fie câștigătorii pe termen lung ai acestui conflict. Perturbarea în curs a livrărilor din zona Golfului Persic le-a conferit producătorilor africani un avantaj structural distinct, fiind în mare măsură feriți de geografia conflictului.
Marii producători africani de energie, inclusiv Nigeria, Libia, Angola, Gabon, Mozambic, Namibia și Tanzania, sunt tot mai priviți ca alternative cu risc mai scăzut față de furnizorii din Orientul Mijlociu. Cumpărătorii europeni și asiatici preferă acum volumele africane datorită primelor de asigurare mai mici și a timpilor de livrare mai predictibili în comparație cu volumele care trec prin rute cu risc ridicat, precum Strâmtoarea Hormuz și Marea Roșie.
Sectorul în expansiune al LNG din Africa are, de departe, cel mai optimist tablou. Capacitatea totală de export de LNG a continentului este proiectată să crească de la aproximativ 80 milioane tone pe an (mtpa) în 2025 la peste 175 mtpa până în 2040, poziționând Africa ca un furnizor global critic de LNG.
Exporturile de LNG din Africa subsahariană sunt estimate să crească cu 175% până în 2034, de la 30,9 miliarde metri cubi (bcm) în 2024 la 44,5 bcm.
Această creștere va fi susținută de dezvoltări majore de proiecte, inclusiv în Mozambic, Angola, Guineea Ecuatorială, Nigeria și Camerun.
Anul trecut, gigantul energetic francez TotalEnergies a reluat oficial proiectul Mozambique LNG de 20 de miliarde $ din Afungi, Cabo Delgado, după o suspendare de 5 ani din cauza problemelor de securitate. Uzina are o capacitate de peste 13 mtpa, cu prima producție programată pentru 2029.
Compania italiană Eni avansează dezvoltarea în mai multe etape a zăcământului de gaze „super-giant” Coral din bazinele Rovuma, tot în zona offshore a Mozambicului, unde folosește tehnologia FLNG (Floating Liquefied Natural Gas) pentru procesarea gazelor destinate exportului. Cu o capacitate de 3,4 mtpa, Coral South FLNG a început producția în 2022, iar Decizia Finală de Investiție (FID) pentru proiectul Coral North, de 3,5 mtpa a fost luată în 2025, producția fiind așteptată să înceapă în 2028.
Între timp, cea mai mare companie energetică americană, ExxonMobil, este operator și coordonează dezvoltarea proiectului onshore Rovuma LNG de 30 miliarde $ în blocul Area 4 din nordul Mozambicului, având o participație de 25%, alături de Eni (25%), China National Petroleum Corporation (CNPC) (20%), Korea Gas Corp (10%) și Abu Dhabi National Oil Co (ADNOC) (20%).
Rovuma LNG constă din trenuri onshore de lichefiere alimentate de zăcăminte offshore de gaze cu o capacitate totală de 18 mtpa. Proiectul a ridicat recent forța majoră după îmbunătățiri ale securității, FID urmând a fi luată în cursul acestui an, iar prima producția este anticipată pentru 2030–2031.
Proiectele întârziate din Africa ajung “pe teren”
Criza energetică globală în curs contribuie și la accelerarea unor proiecte energetice africane întârziate de mult, inclusiv conducta de gaze trans-sahariană (TSGP) de 20 miliarde $, destinată să transporte gaze nigeriene prin Niger și Algeria către Europa.
Luna trecută, Algeria și Niger au anunțat reluarea construcției TSGP în martie, după aproape un an de impas diplomatic. Proiectul a trecut de la o idee de decenii la o fază activă de construcție, alimentat în mare parte de nevoia urgentă a Europei de a găsi alternative la energie rusească după invazia Ucrainei. Gigantul energetic de stat al Algeriei, Sonatrach, conduce construcția și supravegherea tehnică, aproximativ 60% (2.400 km) din totalul de 4.128 km de conductă fiind finalizați sau avansați, în special în interiorul Nigeriei și Algeriei.
Conducta își propune să livreze 30 de miliarde metri cubi (bcm) de gaz natural anual din Nigeria către Europa până în 2027, oferind o alternativă critică la livrările rusești. Dincolo de energie, TSGP face parte dintr-un coridor mai amplu „Vest‑spre‑Nordul Africii” destinat integrării economiilor regionale și valorificării rezervelor Nigeriei de peste 200 trilioane picioare cubice de gaz (peste 560 de miliarde de metri cubi).
Uniunea Europeană (UE) și-a redus drastic dependența de gazul natural rusesc, importurile scăzând de la aproximativ 155 bcm în 2021 la un estimat de 30 bcm pe an în 2025. Gazul rusesc reprezintă acum ciirca 13% din importurile UE – gaz de conductă către țări precum Ungaria și Slovacia și LNG livrat către Belgia, Franța și alte state europene.
