Ghid fiscal Forvis Mazars
- 2026 marchează cea mai amplă creștere simultană a cotelor de TVA din ultimii ani: România, Estonia și Kazahstan au majorat cotele standard, în timp ce cotele reduse de TVA din regiune sunt consolidate sau eliminate.
- Povara fiscală aplicată salariului mediu variază între 13% (Kosovo) și 48% (Germania).
- Conformarea cu regulile Pilonului II devine o provocare operațională reală în 2026: primele declarații privind impozitul suplimentar aferent anului fiscal 2024 trebuie depuse până la 30 iunie 2026.
Forvis Mazars a publicat cea de-a 14-a ediție a Ghidului Fiscal pentru Europa Centrală și de Est (ECE). Acoperind în prezent 25 de jurisdicții – 22 de țări europene, plus Kazahstan, Kârgâzstan și Uzbekistan – ghidul compară regimurile fiscale din perspectiva investitorilor și urmărește principalele tendințe care remodelează mediul fiscal regional.
Ediția din 2026 este definită de trei teme convergente: cotele impozitului pe venit și ale TVA au crescut în mai multe țări, inversând stabilitatea relativă din anii anteriori; conformarea cu regulile Pilonului II trece de la etapa legislativă la realitatea operațională, odată cu apropierea primelor termene de depunere; iar facturarea electronică obligatorie a devenit o cerință standard de conformare fiscală în cele mai mari economii din regiune.
Taxarea muncii
În 2026, impozitele pe veniturile persoanelor fizice au avut traiectorii diferite în regiune. Lituania și Slovacia au trecut către sisteme mai progresive, cu cote maxime majorate în intervalul 30-35%, în timp ce România a crescut impozitul pe dividende de la 10% la 16%. Grecia a mers în direcția opusă, reducând majoritatea cotelor cu aproximativ 2 puncte procentuale.
Contribuțiile sociale datorate de angajatori prezintă, de asemenea, variații semnificative. Deși media regională este de aproximativ 17% din salariul brut, nivelul efectiv al contribuțiilor variază de la sub 5% în Lituania, Kosovo și România la peste 30% în Estonia, Slovacia și Cehia. Povara fiscală totală asupra muncii diferă considerabil în regiune. La nivelul salariului mediu, aceasta variază de la aproximativ 13% în Kosovo la aproape 50% în Germania, nivelul mediu fiind de circa 37%, ușor peste media OCDE.
Două tendințe principale ies în evidență. În primul rând, în țările cu sisteme fiscale progresive, precum Austria și Albania, povara fiscală crește semnificativ în cazul veniturilor mai mari. În schimb, în statele cu sistem de impozitare în cotă unică, precum Ungaria, Bulgaria, România și Ucraina, diferențele sunt minime.
Dr. Daniel H. Nagy, Partner, Forvis Mazars în Ungaria, a sintetizat principalele tendințe: „Ediția din 2026 a ghidului nostru fiscal reflectă o regiune aflată în continuă schimbare: TVA este în creștere, sistemele de impozitare a veniturilor persoanelor fizice evoluează în direcții diferite, iar Pilonul II a devenit o realitate operațională. Pentru companiile multinaționale din Europa Centrală și de Est, cotele nominale reflectă doar parțial realitatea – povara fiscală efectivă și predictibilitatea fiscală sunt la fel de importante. Regiunea rămâne competitivă, însă ritmul schimbărilor se accelerează.”
Nivelul salariilor: creșterile nominale maschează diferențe reale
Salariile minime brute au crescut în întreaga regiune. Cea mai semnificativă majorare a fost înregistrată în Muntenegru, unde salariul minim a crescut cu aproximativ o treime, ajungând la 670 de euro; Slovacia, Cehia și Albania au raportat, de asemenea, creșteri de două cifre exprimate în monedă locală. Germania și Austria conduc clasamentul regional, cu salarii minime de aproximativ 2.400 de euro, în timp ce media din sectorul privat la nivelul Europei Centrale și de Est se situează la aproape 1.700 de euro.
Ajustate în funcție de paritatea puterii de cumpărare, clasamentele se modifică semnificativ: salariul nominal ridicat din Estonia este diminuat de nivelul prețurilor, Grecia se situează sub multe state cu valori nominale mai reduse, în timp ce Muntenegru, Polonia, Croația și România se situează semnificativ mai bine în termeni reali decât ar sugera cifrele nominale.
TVA: cea mai amplă creștere simultană din ultimii ani
Regulile privind TVA sunt în mare parte armonizate la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, însă cotele aplicabile diferă semnificativ, iar anul 2026 marchează o creștere simultană. Cotele standard sunt în creștere, în timp ce sfera de aplicare a cotelor reduse continuă să se restrângă.
România a majorat cota standard de TVA de la 19% la 21% începând cu august 2025, consolidând simultan cotele reduse existente de 5% și 9% într-o singură cotă redusă de 11%. Estonia a crescut cota standard de la 22% la 24% începând cu iulie 2025, aplicabilă pe tot parcursul anului 2026. Cea mai importantă creștere în termeni absoluți a fost înregistrată în Kazahstan, unde cota standard a crescut de la 12% la 16%, începând din ianuarie 2026. În acest context, Ungaria se remarcă la polul opus: cota standard de TVA de 27% rămâne cea mai ridicată din Uniunea Europeană, mult peste media regională de aproximativ 20%.
De asemenea, aplicarea cotelor reduse se restrânge. Lituania a eliminat cota redusă generală de 9%, transferând serviciile de încălzire centralizată și apă caldă către cota standard de 21%, introducând totodată o nouă cotă de 12% pentru serviciile de cazare și serviciile culturale. Slovacia a eliminat cota redusă de 19% aplicabilă produselor alimentare cu conținut ridicat de zahăr și sare; aceste produse sunt acum taxate cu cota standard de 23%. Pragurile de înregistrare în scopuri de TVA au fost majorate în România (la 80.000 euro), Moldova (la aproximativ 75.800 euro) și Polonia (la aproximativ 56.500 euro).
„În regiunea Europei Centrale și de Est, TVA-ul este utilizat tot mai mult ca instrument de echilibrare fiscală, guvernele extinzând bazele de impozitare și reducând numărul cotelor reduse. Majorarea cotei standard de TVA în România de la 19% la 21%, împreună cu consolidarea cotelor reduse într-o singură cotă de 11%, reflectă o tendință regională mai amplă de simplificare și de creștere a nivelului taxării indirecte. Pentru companii, acest lucru se traduce printr-o presiune mai mare asupra strategiilor de preț, a gestionării fluxurilor de numerar și a proceselor de conformare în materie de TVA, într-un mediu deja sensibil la inflație.”, a menționat Bianca Vlad, Tax Partner, Forvis Mazars în România.
Impozitul pe profit: cote de impozitare stabile, complexitate în creștere
Cotele impozitului pe profit din regiune rămân, în linii mari, stabile, situându-se în general în jurul nivelului de 20%. Ungaria se remarcă printr-o cotă de 9% – cea mai redusă din Uniunea Europeană – deși impozitele suplimentare aplicabile anumitor sectoare pot crește semnificativ povara fiscală efectivă. Deși cotele de impozitare se modifică foarte puțin, structurile fiscale continuă să evolueze. Lituania și-a majorat ușor cota (de la 16% la 17%), în timp ce Germania planifică o reducere graduală de la 15% la 10% până la începutul anilor 2030. Letonia a introdus o nouă abordare, taxând profiturile distribuite cu 15%, completată de un impozit pe dividende.
Stimulentele fiscale devin tot mai importante în determinarea poverii fiscale reale. Cehia și-a consolidat sprijinul pentru activitățile de cercetare și dezvoltare (R&D), în timp ce România a introdus un nou credit fiscal rambursabil, evidențiind o tendință regională mai amplă către stimulente fiscale orientate spre investiții.
„Introducerea în România a unui credit fiscal rambursabil de 10% pentru activitățile de cercetare și dezvoltare, alături de supradeducerea existentă de 50% pentru activitățile de R&D, reflectă o schimbare regională mai amplă către politici fiscale orientate spre investiții. Pe măsură ce statele concurează pentru atragerea inovării și a activităților cu valoare adăugată ridicată, companiile privesc dincolo de cotele nominale ale impozitului pe profit și acordă o atenție tot mai mare modului în care schemele locale de stimulente reduc costul real al investițiilor.”, a declarat Lucian Dumitru, Tax Partner, Forvis Mazars în România.
Pilonul II: de la legislație la realitatea primelor raportări
Implementarea Pilonului II reprezintă cea mai importantă evoluție în domeniul fiscalității internaționale în anul 2026. Directiva UE 2022/2523 a fost implementată în 14 dintre cele 25 de jurisdicții analizate în ghid. Contribuabilii vizați trebuie, în general, să depună declarațiile privind impozitul suplimentar aferente anului fiscal 2024 până la 30 iunie 2026 (Cehia a obținut o prelungire până în octombrie). România și Slovacia au transpus, de asemenea, Directiva DAC9 privind schimbul de informații. Diferența dintre jurisdicțiile care dispun deja de cadre operaționale și cele care continuă să amâne implementarea devine tot mai relevantă din punct de vedere comercial.
„2026 marchează momentul în care Pilonul II trece de la un exercițiu legislativ la o provocare reală de conformare și raportare pentru grupurile multinaționale. Odată cu apropierea termenelor pentru depunerea primelor formulare GIR și a declarațiilor privind impozitul suplimentar în mare parte din regiunea Europei Centrale și de Est, companiile se concentrează nu doar asupra ratelor efective de impozitare, ci tot mai mult asupra gradului de pregătire operațională în materie de date, raportare și guvernanță. Pe măsură ce tot mai multe jurisdicții implementează atât cerințele Pilonului II, cât și pe cele ale DAC9, nivelul de impozitare efectivă al entităților grupurilor medii și mari care activează în regiune va fi de minim 15%.”, a declarat Liviu Gheorghiu, Tax Partner, Forvis Mazars în România.
Prețurile de transfer și conformarea fiscală digitală: tendințe convergente
Regulile privind prețurile de transfer acoperă în prezent aproape toate statele din regiune, mai multe dintre acestea consolidându-și cadrul de reglementare în 2026. Letonia a introdus raportarea obligatorie pentru tranzacțiile transfrontaliere de mare valoare, Moldova și-a aliniat regulile la standardele OCDE, iar Polonia a extins transparența prin introducerea raportării publice de tip country-by-country pentru grupurile multinaționale de mari dimensiuni. În același timp, tot mai multe state simplifică procesele de conformare prin acceptarea unei marje standard pentru serviciile intra-grup de valoare redusă.
De asemenea, conformarea fiscală digitală se accelerează. Facturarea electronică devine o practică standard: Croația a introdus facturarea electronică în timp real pentru toate companiile înregistrate în scopuri de TVA în 2026, Polonia a implementat facturarea electronică obligatorie în etape pe parcursul anului 2026, iar România a extins raportarea SAF-T la toți contribuabilii. Slovacia și Slovenia urmează să introducă noi cerințe în anii următori.
