Peste 10.500 de sesizări pentru copii dispăruți în ultimul an în România

Numărul crește pentru al treilea an consecutiv

Fenomenul copiilor dispăruți rămâne profund îngrijorător în România. În perioada 20 mai 2025 – 20 mai 2026, Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) a înregistrat 10.566 de sesizări privind minori dispăruți, cu peste 600 mai multe decât în anul anterior și aproape 2.000 mai mult față de acum doi ani, potrivit statisticii IGPR, solicitate de Organizația Salvați Copiii România. Aproximativ 60% dintre aceste cazuri reprezintă plecări voluntare din locuințele sociale, căminele școlare sau centrele D.G.A.S.P.C., iar în jur de 97% dintre toate disparițiile se încheie, în fiecare an, prin găsirea sau întoarcerea copiilor în termen scurt, fără implicații majore de risc infracțional sau cu privire la siguranța personală. Specialiștii Salvați Copiii subliniază însă că aceste plecări, deși cel mai adesea soluționate rapid, sunt simptomul unor experiențe negative profunde și trebuie tratate cu maximă seriozitate.

Prin comparație, între 30 aprilie 2022 și 22 aprilie 2023 au fost 8.722 de sesizări, iar între aprilie 2023 și aprilie 2024 – 9.902 sesizări. Tendința de creștere se menține astfel pentru al treilea an consecutiv.

Din totalul sesizărilor privind disparițiile de minori în perioada 20 mai 2025 – 20 mai 2026:

• 82 de sesizări se referă la copii cu vârsta sub 5 ani;
• 158 de sesizări – copii cu vârsta cuprinsă între 5 și 10 ani;
• 2.186 de sesizări – copii cu vârsta cuprinsă între 10 și 14 ani;
• 8.140 de sesizări – copii cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani.

Cele mai multe dispariții au fost înregistrate la nivelul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București (sectoarele 1-6), I.P.J. Bihor, I.P.J. Constanța, I.P.J. Giurgiu și I.P.J. Iași.

În fiecare an, în Europa sunt raportați în jur de 250.000 de copii dispăruți. Missing Children Europe, federația europeană dedicată copiilor dispăruți și exploatați sexual, atrage atenția că majoritatea acestor copii fie au fugit, fie au fost alungați de acasă sau din instituțiile de îngrijire. Membrii rețelei semnalează, totodată, o îngrijorare crescândă cu privire la fenomenul grooming-ului, online sau offline, ca factor semnificativ care determină copiii să fugă, expunându-i riscului de a fi exploatați sexual și traficați.

Campania „Când un copil dispare, căutarea nu se oprește”

Cu ocazia Zilei Internaționale a Copiilor Dispăruți, marcată anual pe 25 mai, Salvați Copiii România lansează, în cadrul global al campaniei derulate de Missing Children Eruope, campania „Când un copil dispare, căutarea nu se oprește”, un apel public la vigilență și responsabilitate față de copiii care pleacă de acasă, din centre de ocrotire sau din alte medii în care nu s-au mai simțit în siguranță ori ascultați.

Salvați Copiii România invită publicul să se alăture campaniei #BlueForHope, prin postarea, pe Instagram, TikTok sau Facebook, a unei imagini albastre, pe 25 mai. Albastrul, asociat florii de nu-mă-uita, devine simbolul unei promisiuni colective că niciun copil dispărut nu trebuie uitat, iar căutarea, protecția și ascultarea lui trebuie să continue până când este în siguranță. Pe 25 mai, fațada Liceului „Ion Luca Caragiale” din București va fi iluminată în albastru, ca semn de solidaritate cu toți copiii dispăruți și cu familiile lor, dar și ca mesaj public că fenomenul dispariției copiilor este unul extrem de important.

Mai multe recomandări pentru părinți sunt disponibile pe: www.salvaticopiii.ro/copii-disparuti .

Campania reamintește și numerele esențiale de sprijin: 112, pentru situații de pericol imediat; 116000, linia europeană pentru copii dispăruți, disponibilă 24/7; și 119, numărul unic național pentru copii aflați în situații de abuz, neglijare, exploatare sau violență.

De ce fug copiii?

O problemă centrală în prevenirea plecărilor de acasă este percepția greșită a fenomenului și, în special, asocierea automată cu termenul „voluntar”. Pentru un copil, a pleca nu înseamnă libertate sau alegere matură, ci, cel mai adesea, un strigăt de ajutor. Iar primii care îl pot auzi suntem chiar noi, părinții.

Motivele pentru care copiii fug de acasă, identificate de specialiștii Salvați Copiii:

1. Probleme la domiciliu. În fruntea listei se află diferitele forme de violență, conflictul, abuzul și neglijarea. Schimbările în dinamica familială, stilul parental prea autoritar și consumul de alcool și droguri al unui părinte reprezintă, de asemenea, probleme identificate acasă.
2. Două traiectorii principale. Copiii pleacă fie „din cauza a ceva” (pentru a se distanța de o situație dificilă), fie „spre ceva” (o persoană sau un mediu care par mai dezirabile decât cele actuale). Înțelegerea acestei distincții este esențială pentru o intervenție eficientă.
3. Sănătatea mintală. Este un motiv frecvent, în special în rândul tinerilor cu episoade depresive și ideație suicidară.
4. Copiii din centrele de plasament. Reprezintă unul dintre grupurile cele mai expuse riscului. Motivele țin frecvent de dorința de reunificare cu familia de origine sau de probleme legate de mediul de îngrijire.
5. Probleme la școală. Cea mai frecventă este bullyingul, urmată de tulburările de învățare, frecvența redusă la ore și presiunea socială din partea colegilor.

Semnalele de alarmă pe care părinții le pot observa:

Înainte de o plecare, mulți copii dau, fără să își dea seama, semnale. Sunt mici schimbări pe care, dacă le observăm la timp, ne pot oferi ocazia să intervenim cu blândețe și înțelegere:

• retragere bruscă, izolare în cameră, refuzul activităților care îi plăceau;
• schimbări marcate de dispoziție – tristețe, iritabilitate, anxietate;
• scădere a performanței școlare, absențe repetate, conflicte la școală;
• modificări ale tiparelor de somn sau de alimentație;
• prieteni noi pe care nu îi cunoaștem, întâlniri pe care le ascunde;
• timp tot mai mult petrecut în spațiul online, conversații închise rapid la apropierea adultului;
• afirmații aparent banale – „nu mă înțelege nimeni”, „mi-aș dori să dispar”, „aș vrea să fiu altundeva”.

Niciunul dintre aceste semnale, izolat, nu înseamnă neapărat că un copil pregătește o plecare. Împreună sau persistent, însă, ele ne spun că ceva îl doare. Iar acel ceva merită întreaga noastră atenție.

„Copiii nu fug doar de acasă, ei fug spre ceva ce nu reușesc să găsească acasă. Datoria noastră, ca părinți, este să facem din casă acel loc. Un copil care simte că, acasă, există măcar un adult care îl ascultă fără să-l judece are șanse mult mai mici să caute această ascultare în afara casei, uneori în locuri periculoase. Momentul întoarcerii acasă sau în centru este o etapă delicată în traiectoria copiilor fugari, ceea ce necesită o atenție sporită din partea familiilor și a profesioniștilor. Tinerii înșiși ne spun că modul în care sunt primiți după o plecare le influențează decisiv decizia de a fugi din nou sau de a rămâne.” declară Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Salvați Copiii.

Dacă un copil a dispărut, părinții trebuie să acționeze imediat

Dacă un copil a dispărut, primele ore sunt esențiale. Deși mulți copii sunt găsiți în primele 24-48 de ore, șansele scad odată cu trecerea timpului, iar sesizarea trebuie făcută rapid. Salvați Copiii România recomandă părinților să pregătească imediat: o fotografie recentă a copilului, hainele cu care era îmbrăcat, locul și ora la care a fost văzut ultima dată, modelul și numărul telefonului folosit (inclusiv aplicațiile de mesagerie active), prietenii sau persoanele cu care ar putea fi, mesajele recente schimbate, posibilele destinații și eventualele probleme medicale sau tratamente necesare.

Numere de telefon utile pentru părinți și pentru orice persoană care află despre dispariția unui copil:

• 112 – pentru orice situație de pericol imediat;
• 116 000 – linia europeană pentru copii dispăruți, operată în România de Asociația Telefonul Copilului. Oferă sprijin gratuit emoțional, psihologic, social, legal și administrativ, 24/7;
• 119 – numărul unic național pentru copii, gratuit în rețelele publice din România, pentru situații de abuz, neglijare, exploatare sau orice formă de violență asupra copilului;
• 0745 131 766 – Centrul de Educație Emoțională și Comportamentală pentru Copii, Salvați Copiii.

Serviciile de consiliere ale Organizației Salvați Copiii

Salvați Copiii România oferă sprijin părinților prin servicii de consiliere psihologică și educație parentală, în situații în care relația cu copilul devine fragilă, conflictuală sau marcată de retragere emoțională. În practica specialiștilor organizației, o parte dintre solicitările venite din partea părinților privesc copii care au exprimat intenția de a pleca de acasă sau care transmit, prin comportamente de izolare, opoziție, anxietate ori refuz al comunicării, că nu se mai simt ascultați sau în siguranță.