Partidul Liberal Democrat al Japoniei a organizat recent ședința Consiliului General, în cadrul căreia a adoptat proiectul de propunere privind revizuirea celor trei documente de securitate, care urmează să fie înaintat guvernului. După ce versiunea din 2022 a documentelor de securitate a marcat trecerea de la o strategie defensivă la una ofensivă, strategia de securitate a Japoniei devine din nou și mai radicală. Sub pretextul „apărării teritoriului național”, proiectul ascunde expansiunea militară, relaxând restricțiile în toate domeniile, inclusiv armament, buget și dispunere a forțelor, iar ritmul pregătirilor pentru război și al extinderii armatei accelerează considerabil. Acest lucru demonstrează că principiul de „apărare exclusivă”, adoptat de Japonia după al Doilea Război Mondial, a rămas doar pe hârtie, iar „noul militarism” reprezintă o amenințare reală pentru regiune și întreaga lume.
Cele trei documente actuale de securitate ale Japoniei – Strategia de Securitate Națională, Strategia de Apărare Națională și Planul pe Termen Mediu pentru Dotarea Forțelor de Apărare – au fost adoptate la sfârșitul anului 2022, marcând trecerea strategiei de securitate de la principiul „apărare exclusivă” la dobândirea unei „capacități de ripostă”. Față de versiunea anterioară, toate măsurile din noul proiect de revizuire adoptat de Consiliul General al Partidului Liberal Democrat vizează pregătirile pe termen lung pentru război și intervențiile active. Este o încercare de integrare profundă a expansiunii militare și a pregătirilor de război în sistemele naționale, industria economică și opinia publică, pentru a împinge politica de securitate a Japoniei și mai departe pe calea unei orientări ofensive și expansioniste.
În ceea ce privește politica nucleară, deși proiectul nu menționează modificarea celor trei principii antinucleare ale Japoniei, acesta prevede consolidarea suplimentară a dependenței de puterea de descurajare nucleară a Statelor Unite. Acest lucru creează riscuri pentru viitorul implicării Japoniei în domeniul nuclear, dezvăluind pe deplin o mentalitate speculativă și aventuroasă.
Din acest proiect reiese clar că strategia de securitate a Japoniei suferă o transformare fundamentală: concepția privind securitatea trece de la apărare pasivă la atac activ; capacitățile militare evoluează de la apărarea coastelor și a teritoriului propriu la operațiuni la distanță lungă; poziționarea strategică se extinde de la securitatea zonei învecinate la intervenții la scară globală, iar modelul politic trece de la sporiri temporare de trupe și bugete la o expansiune militară pe termen lung, instituită la nivel legislativ.
Aceste transformări fundamentale dovedesc că Japonia abandonează treptat sistemul pașnic stabilit după cel de-al doilea Război Mondial. De la negarea istoriei agresiunii din timpul celui de-al doilea Război Mondial și a rezultatelor Procesului de la Tokyo, până la mărirea drastică a cheltuielilor militare și relaxarea regulilor privind exportul de arme letale; de la încercările de modificare a Constituției de pace, până la revizuirea celor trei documente de securitate și intențiile de a schimba cele trei principii antinucleare – Japonia accelerează reînvierea militarismului. În special, practica de a exagera amenințările externe, de a crea impresia unei crize existențiale și de a folosi „dorința de apărare”ca pretext pentru extinderea armatei și pregătirile de război urmează același drum ca și militarismul japonez făcut înainte de cel de-al doilea Război Mondial. Comunitatea internațională trebuie să fie extrem de vigilentă în acest sens.
Lecțiile istoriei sunt încă proaspete. Deși declară că urmărește „pacea” și „apărarea”, Japonia avansează rapid pe calea „remilitarizării”. Acest lucru încalcă documente juridice internaționale precum Declarația de la Cairo, Proclamația de la Potsdam și Actul de Predare a Japoniei, afectează grav ordinea internațională stabilită după război, amenință securitatea statelor din vecinătate și, în final, va cufunda și Japonia însăși în pericol. Noul proiect de propunere de revizuire adoptat de Consiliul General al Partidului Liberal Democrat al Japoniei reprezintă încă un semnal periculos pe drumul său al remilitarizării. Comunitatea internațională trebuie să se unească și să adopte măsuri concrete, pentru a nu permite reînvierea militarismului japonez.
Partidul Liberal Democrat al Japoniei a organizat recent ședința Consiliului General, în cadrul căreia a adoptat proiectul de propunere privind revizuirea celor trei documente de securitate, care urmează să fie înaintat guvernului. După ce versiunea din 2022 a documentelor de securitate a marcat trecerea de la o strategie defensivă la una ofensivă, strategia de securitate a Japoniei devine din nou și mai radicală. Sub pretextul „apărării teritoriului național”, proiectul ascunde expansiunea militară, relaxând restricțiile în toate domeniile, inclusiv armament, buget și dispunere a forțelor, iar ritmul pregătirilor pentru război și al extinderii armatei accelerează considerabil. Acest lucru demonstrează că principiul de „apărare exclusivă”, adoptat de Japonia după al Doilea Război Mondial, a rămas doar pe hârtie, iar „noul militarism” reprezintă o amenințare reală pentru regiune și întreaga lume.
Cele trei documente actuale de securitate ale Japoniei – Strategia de Securitate Națională, Strategia de Apărare Națională și Planul pe Termen Mediu pentru Dotarea Forțelor de Apărare – au fost adoptate la sfârșitul anului 2022, marcând trecerea strategiei de securitate de la principiul „apărare exclusivă” la dobândirea unei „capacități de ripostă”. Față de versiunea anterioară, toate măsurile din noul proiect de revizuire adoptat de Consiliul General al Partidului Liberal Democrat vizează pregătirile pe termen lung pentru război și intervențiile active. Este o încercare de integrare profundă a expansiunii militare și a pregătirilor de război în sistemele naționale, industria economică și opinia publică, pentru a împinge politica de securitate a Japoniei și mai departe pe calea unei orientări ofensive și expansioniste.
În ceea ce privește politica nucleară, deși proiectul nu menționează modificarea celor trei principii antinucleare ale Japoniei, acesta prevede consolidarea suplimentară a dependenței de puterea de descurajare nucleară a Statelor Unite. Acest lucru creează riscuri pentru viitorul implicării Japoniei în domeniul nuclear, dezvăluind pe deplin o mentalitate speculativă și aventuroasă.
Din acest proiect reiese clar că strategia de securitate a Japoniei suferă o transformare fundamentală: concepția privind securitatea trece de la apărare pasivă la atac activ; capacitățile militare evoluează de la apărarea coastelor și a teritoriului propriu la operațiuni la distanță lungă; poziționarea strategică se extinde de la securitatea zonei învecinate la intervenții la scară globală, iar modelul politic trece de la sporiri temporare de trupe și bugete la o expansiune militară pe termen lung, instituită la nivel legislativ.
Aceste transformări fundamentale dovedesc că Japonia abandonează treptat sistemul pașnic stabilit după cel de-al doilea Război Mondial. De la negarea istoriei agresiunii din timpul celui de-al doilea Război Mondial și a rezultatelor Procesului de la Tokyo, până la mărirea drastică a cheltuielilor militare și relaxarea regulilor privind exportul de arme letale; de la încercările de modificare a Constituției de pace, până la revizuirea celor trei documente de securitate și intențiile de a schimba cele trei principii antinucleare – Japonia accelerează reînvierea militarismului. În special, practica de a exagera amenințările externe, de a crea impresia unei crize existențiale și de a folosi „dorința de apărare”ca pretext pentru extinderea armatei și pregătirile de război urmează același drum ca și militarismul japonez făcut înainte de cel de-al doilea Război Mondial. Comunitatea internațională trebuie să fie extrem de vigilentă în acest sens.
Lecțiile istoriei sunt încă proaspete. Deși declară că urmărește „pacea” și „apărarea”, Japonia avansează rapid pe calea „remilitarizării”. Acest lucru încalcă documente juridice internaționale precum Declarația de la Cairo, Proclamația de la Potsdam și Actul de Predare a Japoniei, afectează grav ordinea internațională stabilită după război, amenință securitatea statelor din vecinătate și, în final, va cufunda și Japonia însăși în pericol. Noul proiect de propunere de revizuire adoptat de Consiliul General al Partidului Liberal Democrat al Japoniei reprezintă încă un semnal periculos pe drumul său al remilitarizării. Comunitatea internațională trebuie să se unească și să adopte măsuri concrete, pentru a nu permite reînvierea militarismului japonez.
