Valentin Ionescu, Președinte ISF: Capitalul de autonomie economică, un nou concept

Educația financiară intră într-o etapă în care accesul la răspunsuri devine tot mai ușor, iar capacitatea de a le judeca devine esențială. În contextul conferinței OSEEC 2026 de la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad, Valentin Ionescu, Președintele Institutului de Studii Financiare, propune o direcție de cercetare privind capitalul de autonomie economică: competențele care îi permit unei persoane să rămână autorul propriilor alegeri financiare.

Conceptul de Capital de Autonomie Economică (Economic Autonomy Capital – EAC), este un cadru teoretic integrator care tratează autonomia economică drept o resursă acumulabilă și măsurabilă, rezultată din interacțiunea capitalului financiar, productiv, uman și instituțional.

O aplicație poate compara oferte, poate calcula costul unui credit sau poate explica un produs de asigurare. Un asistent bazat pe inteligență artificială poate formula, în câteva secunde, o recomandare convingătoare.
Pentru utilizator rămâne însă o întrebare: este această recomandare potrivită nevoilor sale și pe ce informații se bazează?

De aici pornește conceptul de capital de autonomie economică, propus ca instrument de cercetare pentru educația financiară în era digitală. El descrie capacitatea acumulată prin învățare și experiență de a înțelege alternativele, de a verifica sfaturile primite și de a adapta o decizie atunci când circumstanțele se schimbă.

„Educația financiară trebuie să ne dea capacitatea de a judeca un răspuns, de a recunoaște ce informații lipsesc și de a înțelege consecințele unei alegeri. Tehnologia ne poate ajuta foarte mult, dar decizia trebuie să rămână legată de obiectivele și de viața fiecăruia dintre noi”, explică Valentin Ionescu.

Perspectiva are un punct de sprijin în contribuțiile economistului Amartya Sen, laureat al Premiului Nobel pentru Economie în 1998. Sen a arătat importanța posibilităților reale ale oamenilor de a-și construi viața pe care au motive să o valorizeze. Aplicată educației financiare, această abordare invită la o întrebare mai exigentă: câtă libertate efectivă de alegere creează cunoștințele dobândite?

Exemplele sunt apropiate de viața cotidiană. La alegerea unei asigurări de locuință, autonomia se vede în capacitatea de a compara acoperirea, excluderile și franșiza și de a explica de ce o ofertă răspunde mai bine nevoilor proprii. La cumpărarea unui telefon în rate, ea presupune înțelegerea costului total și a obligațiilor care vor apăsa asupra bugetului. În fața unei recomandări de investiție generate de AI, înseamnă verificarea riscului, a costurilor și a posibilității de a recupera banii atunci când sunt necesari.

Autonomia include și recunoașterea propriilor limite. Solicitarea unui sfat competent poate fi semnul unei judecăți bune. Important este ca persoana să poată formula întrebările relevante și să înțeleagă suficient recomandarea pentru a decide în cunoștință de cauză.
O altă provocare privește influența comercială. O ofertă poate avea condiții prezentate corect, dar poate folosi urgența, formularea sau personalizarea pentru a grăbi acceptarea. Contribuțiile laureaților Nobel George Akerlof, Michael Spence și Joseph Stiglitz privind informația asimetrică, precum și cercetările lui Richard Thaler despre comportamentul economic, oferă fundamente pentru studierea acestor situații.
Pe măsură ce platformele învață mai multe despre comportamentul nostru, educația financiară trebuie să ne ajute să recunoaștem și felul în care suntem influențați. A putea amâna o decizie până când o înțelegi este, uneori, una dintre cele mai valoroase competențe economice”, afirmă președintele ISF.
Conceptul propus deschide și o problemă de evaluare. Un participant poate obține rezultate bune cât timp folosește un asistent digital. Cercetarea trebuie să verifice ce competențe păstrează ulterior, dacă le poate aplica într-o situație nouă și dacă observă o recomandare greșită. Aceste probe ar putea completa testele obișnuite de cunoștințe financiare.
Capitalul de autonomie economică rămâne o propunere conceptuală care necesită delimitare față de noțiunile existente și validare empirică. Miza sa este însă clară: dezvoltarea unei educații care formează judecată durabilă și capacitate de adaptare.
Această capacitate trebuie privită împreună cu resursele și condițiile în care oamenii trăiesc. O persoană poate înțelege foarte bine o soluție și totuși să nu și-o permită. Educația financiară trebuie susținută de produse adecvate, conduită responsabilă și instituții care protejează posibilitatea unei alegeri informate.
Pentru universități și pentru furnizorii de educație financiară, direcția propusă este să urmărească mai atent ce pot face oamenii cu ceea ce învață.
Într-o economie în care recomandările se multiplică, capacitatea de a le verifica și de a decide argumentat poate deveni una dintre cele mai importante forme de capital personal.
Nu în ultimul rând, Capitalul de Autonomie Economică pentru un actor economic poate fi definit ca: Stocul dinamic de resurse, competențe, drepturi efective, capacități productive și mecanisme instituționale care permite unui actor economic să își păstreze libertatea reală de alegere, să își susțină deciziile în timp și să se adapteze șocurilor fără a intra în relații de dependență economică excesivă.