Abandonul școlar cronicizat, într-o țară în care jumătate dintre copii trăiesc în condiții vulnerabile socio-economic, analfabetismul funcțional agravat în context pandemic, unde copiii sunt nevoiți să asimileze cunoștințe online, fără o pregătire tehnologică prealabilă, îngrădirea dreptului la educație prin neasigurarea pârghiilor pentru o participare reală sunt doar câțiva dintre monștrii reali din educația românească.
Campania Cu Adevărat Înfricoșător pune cele mai înspăimântătoare cifre pe tradiționalii dovleci de Halloween și merge cu trick-or-treat pentru a face realitatea educației din România mai puțin înfricoșătoare:
- Sărăcia educațională care afectează un număr mare de copii în România.
Dezavantajele sociale și economice ale familiilor în care 35,8% dintre copii, adică 1.200.000, se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, mult mai grav decât în rândul adulților (30,2%), și faptul că, pentru mediul rural, acest risc în cazul copiilor atinge procentul de 44,3% (adică 900.000 de copii doar în comune și sate), indică o stare de lucruri cronicizată.
- Abandonul școlar și neparticiparea școlară, agravate de criza pandemică.
În ianuarie 2020, peste 275.000 de copii cu vârsta învățământului obligatoriu (7-17 ani) nu mergeau la școală, iar abandonul școlar anual a atins cifra de 45.000 de copii din ciclurile primar, gimnazial și liceal. Părăsirea timpurie a școlii reflectă incapacitatea de readucere la școală a copiilor, România înregistrând un procent de 15,2% al tinerilor între 18-24 de ani care au finalizat doar 8 clase sau mai puțin, deși țintă fixată de România, în 2010, a fost de reducere a fenomenului la 11,3%, până la sfârșitul acestui an.
- Disparitățile uriașe în calitatea actului educațional, ușor de constatat de la o școală la alta sau între cadrele didactice ale aceleiași școli.
- Absența evaluării periodice a nevoilor sistemului educațional și, pe cale de consecință, finanțarea haotică ori lamentabilă a sistemului de educație, mai ales în ceea ce privește infrastructura, bunurile și serviciile destinate copiilor.
- Absența politicilor integrate (familie – școală – servicii sociale – transferuri sociale) și a măsurilor concrete de asigurare a echității în participarea școlară a copiilor.
- Lipsa de participare a elevilor în procesul decizional al școlilor și ignorarea sistematică a importanței pozițiilor lor cu privire la starea învățământului preuniversitar.
Acești monștri din sistemul românesc de educație au dat naștere în final unei alte realități înfricoșătoare: rezultatele copiilor la evaluări internaționale aflate la o distanță inacceptabilă față de rezultatele majorității celorlalte state evaluate (PISA 2018).
41% dintre elevii români din sistemul educațional se plasează în aria analfabetismului funcțional. De asemenea, scorurile la matematică și științe au fost mai slabe decât în toate celelalte 5 evaluări la care a participat România în perioada 2000-2015: 46,6% și, respectiv, 43,9% au mari dificultăți în realizarea de calcule matematice simple, iar cunoștințele lor generale despre societate, oameni și univers sunt foarte limitate! Din această perspectivă a inechității endemice, cel mai monstruos aspect rămâne faptul că, dintre elevii români dezavantajați social și economic, doar 0,1%, adică unul dintr-o mie, a ajuns la rezultate de top la citire (nivelurile superioare 6 sau 5, nivelul 1 fiind cel mai scăzut și corespunzător analfabetismului funcțional). Această situație arată că destinul unui copil român și traiectoria sa educațională sunt dictate de locul nașterii, de educația și veniturile părinților săi, fiind martorii aceleiași absențe totale a mobilității educaționale între generații, caracteristice secolelor trecute.
Cu cât pandemia se agravează și tot mai multe orașe intră în scenariul roșu în care școala este exclusiv online, cu atât mai mulți copii cad pradă monștrilor din educație.
Datele arată că pentru 28% dintre copii școala online nu înseamnă educație, fie pentru că sunt nevoiți să învețe folosind telefonul mobil al părinților, deseori unica cale de conectare online, fie pentru că nu au acces la o conexiune la Internet adecvată pentru participarea reală la lecții. Realitatea este la fel de vulnerabilă și atunci când vorbim despre cei care ar trebui sa pregătească noile generații: 43% dintre cadrele didactice nu au resursele materiale necesare pentru a derula orele online.
„Campania Cu Adevărat Înfricoșător spune pe nume lucrurilor de care trebuie să ne temem cu adevărat: abandonul școlar, slaba instruire a profesorilor pentru desfășurarea lecțiilor online, analfabetismul funcțional și lipsa resurselor.
Toți acești monștri există și nu se ascund sub pat, ci se strecoară printre noi și se întorc împotriva noastră sub forma adulților care n-au primit o șansă la o viață normală sau sub forma violenței și a șomajului. Sperăm ca prin această campanie să atragem atenția asupra lucrurilor care sunt de speriat în România și să le schimbăm în bine, în copii care pot învăța de acasă, în profesori care au cu ce să predea elevilor de acasă și, de ce nu, în performanțe școlare”. (Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Salvați Copiii România).
Și această situație este una de extremă urgență, educația copiilor fiind la fel de importantă ca și celelalte cauze aflate acum în atenția lumii!
Halloween-ul Înseamnă Satanism Și Trebuie Să Dispară Definitiv Din România Și Din Lume, Deoarece Promovează Pe Satana [ Răul, Satanismul ], Nu Promovează Pe Dumnezeu [ Binele ], Spre Exemplu:
https://youtu.be/7qO6w0OX52E?feature=shared
Trimiteți Mai Departe Aceste Informații Pentru A Ajunge La Cât Mai Multă Lume.