Franța a depus un proiect de rezoluție în Consiliul de Securitate al ONU. Joe Biden a început să se impacienteze.
Demersuri vizând o încetare a focului între israelieni și forțele islamiste Hamas din Gaza vin din toate părțile, semnalează corespondenții de presă aflați în aceste zile în zonă. Din păcate, până azi, fără rezultat. Ultima inițiativă diplomatică ce reține serios atenția aparține Franței, care marți a depus la Consiliul de Securitate, în coordonare cu Egiptul și Iordania, textul unei rezoluții. Nimeni nu știa miercuri soarta acestei „mișcări” noi diplomatice pe care Statele Unite au anunțat deja că, „pentru moment, refuză să o susțină”. De la începutul actualei crize, președintele Biden a rămas „prudent” și „discret”, pentru domnia sa chestiunea palestiniană neocupând încă un loc prioritar în agenda externă. Determinat să revină în acordul nuclear iranian, spun surse informate apropiate actualei administrații, Biden nu dorește un alt subiect de disensiune cu Israelul, singurul său mare aliat în Orientul Apropiat. Așa se face că, de mai bine de o săptămână, administrația Biden blochează orice decizie a ONU care ar putea contraveni intereselor americane sau israeliene, atitudine de neînțeles pentru mulți oameni politici ai planetei. În timp ce demersurile bilaterale se multiplică, în timp ce, în culise, la Națiunile Unite se formează diverse grupuri ad-hoc pentru sprijinirea căilor diplomatice de oprire a ostilităților israelo-palestiniene, președintele Biden a decis miercuri să intervină într-o manieră mai fermă pe lângă Israel cerându-i o „rapidă dezescaladare” a atacurilor asupra Gazei. Un demers cu greutate, promițător, spun comentatorii presei europene, știindu-se faptul că în Orientul Apropiat nu poate avea loc o soluție diplomatică fără angajamentul Statelor Unite.
„Oportunismul politic” al Moscovei și Beijingului
În această „fierbere” diplomatică legată de criza din Orientul Apropiat, remarcă într-o analiză ziarul „Le Figaro”, Uniunea Europeană se află printre „absenți” și, în plus, divizată în privința acestui istoric dosar. Nimeni nu știe numele trimisului său special pentru Orientul Apropiat, diplomata olandeză Susanna Terstal, care se află în acest post de mai bine de doi ani și jumătate. Apoi, în ceea ce privește reuniunea miniștrilor de Externe europeni ce a avut loc marți, ea s-a lovit de poziția secesionistă a Ungariei care a refuzat să susțină un apel la încetarea focului. Budapesta respinge „orice declarație parțială privind Israelul”. Și poziția Ungariei nu este unică în cadrul Uniunii Europene. De fapt, spune Hugh Lovatt, specialist în problemele Orientului Apropiat la Consiliul european pentru relații internaționale (ECFR), Uniunea Europeană s-a marginalizat singură în privința acestui dosar întrucât nu vrea să discute cu Hamas… Ea preferă să închidă ochii la aceste evenimente, privându-se de posibilitatea de a avea rol mediator. Or, subliniază toți cunoscătorii acestui dosar, trebuie vorbit cu teroriștii dacă se dorește relansarea procesului de pace. Este făcut acest lucru în Afganistan, cu talibanii. La ora actuală, spune Hugh Lovatt, conflictele iau sfârșit când se discută cu opozanții.
Uniunea Europeană s-a privat de influență în acest conflict și pentru că nu s-a folosit de mijloacele la dispoziția sa pentru a exercita presiuni asupra Israelului legat de politica colonizării și nici în cazul încălcării de către Auoritatea palestiniană a democrației, anulând organizarea alegerilor la nivelul Autorității palestiniene, beneficiar al unor importante ajutoare financiare internaționale. Actuala conducere a Autorității palestiniene este considerată ilegitimă și autocratică, deși trăiește cu ajutoare financiare europene. Uniunea Europeană, mai spune Hugh Lovatt, și-a concentrat eforturile în domeniile umanitar și economic, deși problemele sunt înainte de toate de natură politică. A acționat în așa fel încât să nu pună în cauză procesul de pace de la Oslo, deși nu mai există niciun astfel de proces. Vidul diplomatic, spune în analiza sa Hugh Lovatt, a atras alte puteri în conflictul israelo-palestinian, inclusiv Rusia și China, angajate în eforturi pentru a deveni mediatori. În realitate, spune expertul citat, nu este vorba decât de „oportunism politic”. Niciuna din aceste două țări nu este capabilă să se angajeze într-un astfel de rol mediator. Israelul nu va accepta niciodată alt interlocutor decât Statele Unite. Iar pe lângă palestinieni, implicarea țărilor arabe este cea mai serioasă abordare.”Fără presiune internațională asupra beligeranţilor, fără impulsuri din partea Statelor Unite și a Europei, Egiptul nu poate obține o încetare a ostilităților”, a explicat pentru presă, sub anonimat, un diplomat. În opinia altora, aparenta lentoare a diplomației americane în exprimarea unei poziții clare vizând încetarea ostilităților are drept scop să lase timp aliatului lor să slăbească „suficient” capacitatea ofensivă a Hamasului.
