După întâlnirea ruso-americană de luni de la Geneva, o reuniune NATO-Rusia a fost inițiată miercuri, 12 ianuarie, la Bruxelles. Surse informate moscovite spun că rușii conferă o importanţă specială acestei reuniuni. Pericolul unui război la frontiera Ucrainei cu Rusia, pretențiile Rusiei de a i se da garanții de securitate și NATO să nu se instaleze militar în state din Europa centrală apropiate de granițele cu Rusia sunt chestiuni «fierbinți» la care s-au așteptat ambele părți să poarte discuții nu mai puțin aprinse decât cele de la Geneva. Membrii NATO s-au așteptat ca la această întâlnire Rusia să exercite o presiune mai puternică decât oricând pentru a obține concesii din partea partenerilor de discuții. Surse informate apropiate delegației Rusiei la această întâlnire spun chiar că întâlnirea cu NATO poate fi considerată momentul pentru a se decide dacă discuțiile iau sfârșit sau vor continua. Subiectele de deschidere către o dezescaladare a tensiunilor sunt numeroase, cum ar fi controlul asupra rachetelor sau diminuarea tensiunii militare la frontiera Rusiei cu Ucraina. Dar, spune corespondentul RFI la Moscova, pentru Rusia, dosarul central la întâlnirea de miercuri este cererea sa ca NATO să nu se extindă nici la Ucraina, nici la Georgia și nici la vreo altă țară apropiată de frontierele sale. Un angajament din partea NATO pe care Rusia îl dorește «în beton armat». Moscova a mers atât de departe încât a fixat și o dată: viitoarea adunare generală a NATO de la sfârșitul lunii iunie.
O pretenție «inacceptabilă»
Este bine știut că Rusia nu poate să-și dicteze pretențiile. O adevărată prăpastie separă cele două poziții. Un licăr de speranță, spun observatorii de la Bruxelles. Miercuri, delegația Rusiei nu a mai venit cu pretenția referitoare la interzicerea desfășurării militare a NATO pe flancul oriental european, apropiat de Rusia. Este însă greu a se crede că NATO renunţă la a primi Ucraina membră a acestei alianțe. Sunt cunoscute nenumăratele declarații ale oficialilor NATO, în frunte cu secretarul general Jens Stoltenberg, în care s-a precizat că «Ucraina are dreptul să se apere». Declarații în același sens au fost făcute și de oficialii de la Kiev, prin vocea șefului diplomației ucrainiene, Dmitro Kuleba, care, în ajunul întâlnirii de la Bruxelles, a afirmat că Rusia nu are dreptul să voteze în privința unei aderări a Ucrainei la NATO. Apropierea între Ucraina și NATO este o istorie ceva mai veche. Alianța Atlantică a oferit încă din 2008 Ucrainei perspectiva aderării, apropiere ce s-a intensificat după anexarea Crimeei de către Rusia în 2014. De atunci, poziția de fond a NATO este că o Ucraina suverană și independentă reprezintă «una dintre cheile securității euro-atlantice».
Finlanda și Suedia, preocupate de influența Rusiei
Dacă Ucraina se află acum în actualitate, alte două țări sunt la fel de neliniștite din cauza amenințării ruse și nu vor să li se dicteze politica externă. Este vorba de Finlanda, care are o frontieră cu Rusia de peste 1000 km, și Suedia, care și-a majorat bugetul militar. Aceste țări nu sunt membre ale NATO, dar colaborează în mod regulat cu țările membre ale Alianței Atlantice și sunt gata să devină și ele membre în cazul în care amenințarea Rusiei devine prea insistentă. La fiecare exercițiu militar, la fiecare achiziție de armament, Moscova ridică tonul, promite represalii și reamintește ferma decizie de a împiedică extinderea NATO. Recent, în decembrie, primul ministru suedez, Magdalena Anderson, a ripostat, amintind Moscovei dreptul Suediei de a-și alege propria politică de securitate.
