"Când voi fi mare, voi avea o fabrica de pantofi, așa nu mă vor mai strânge adidașii"

Uneori e posibil să crezi că singurul motiv pentru care lumea încă există sunt copiii. Mai exact, bunătatea și inocența lor. Ca să îți poți da seama că încă există binele pe lume, e suficient să privești în ochii unui copil, iar asta va fi de ajuns pentru ca, în tine, să se nască sămânța binelui. Oricât de mult rău ai fi făcut, ochii unui copil sunt suficienți ca să îți poți aduce aminte de faptul că și tu ai fost bun cândva. Și tocmai pentru că ochii unui copil au această putere, e obligația noastră să nu îi umplem de lacrimi sau durere.

Copiii ajung pe lume fără urme rele pe suflet. Și, că sunt sau nu ai noștri, sau că suntem sau nu părinți, e de datoria noastră să le protejam cu orice preț inocența și bunătatea, oferindu- le o nouă speranță. E datoria noastră ca și comunitate să încercăm să le oferim o șansă în plus la o viață mai bună tuturor copiilor din jurul nostru.

Copiii ajung pe lume fragili, ca niște balonașe de săpun. Fără pată, mirosind a curat și gata să se spargă la atingerea celui mai mic și subțire fir de iarbă. Noi, suntem vântul, iar iarba reprezintă problemele pe care mulți copii le întâmpină de la vârste fragede, deși normal ar fi să își trăiască liniștiți copilăria. Iar noi avem datoria de a-i ține cât mai departe de iarbă, ca să ne putem bucura de râsetele lor.

„Ce îți place să mănânci? Ce are mami să ne dea.”

Ionuț este băiețelul care își dorește ca atunci când va crește să aibă o fabrică de pantofi, fiindcă, așa nu îl vor mai strânge adidașii. Tot el e cel care are ca și fel de mâncare preferat, tot ce are mama să-i dea. Ionuț este un copil care a simțit de mic ce e sărăcia și care apreciază tot ceea ce mămica reușește să îi pună pe masă, fiindcă știe și cum e să nu aibă deloc. Mama lui muncește cu ziua, la ei în sat sau în satele vecine, să poată face rost de bani pentru mâncare.

Te- ai gândit vreodată cum ar fi dacă nu i-ai putea oferi copilului tău dulciuri? Sau, te- ai gândit vreodată cum ar fi ca tu să nu fi mâncat niciodată o ciocolată? Tot Ionuț este băiețelul care ne spune că visează la niște „pâine cu zagăr”. Așa reușește, câteodată, mămica lui, să îi mai îndulcească zilele. Acesta este dulcele la care visează Ionuț. Dulce pe care, poate de multe ori, nu îl poate avea.

Poate dacă am fi mai puțin indiferenți, mulți copii precum Ionuț ar putea duce o viață mai bună. Nu putem sta deoparte! Nu putem lăsă niște copiii neajutorați să își piarda speranța. E datoria noastra ca și comunitate să îi protejăm pe cei aflați în nevoie, iar Ionuț și familia lui sunt niște oameni care au nevoie de ajutorul nostru!

Echipa „Povestea mea” deja pregătește o surpriză pentru el și familia lui, așa că, dacă vrei ca și tu să ajuți și să „îndulcești” viața lui Ionuț și a familiei lui, o poți face oricând! Dacă ai posibilitatea de a oferi ajutor, poți lua legătura cu voluntarii din Asociația „Povestea mea” atât prin intermediul contului oficial de facebook, cât și prin intermediul mail- ului sau chiar telefonic. Orice gest, oricât de mic, poate valora enorm în ochii celui care are necazuri, așa că, dacă poți fi de folos, cu haine, mancare, cu alte obiecte necesare traiului zilnic sau chiar cu ceva bănuți, nu ezita în a oferi sprijin!

Atât Ionuț, cât și oricare alt copil pe care decizi să il ajuți, ți-ar rămâne recunoscător. Poți și tu să faci viața cuiva mai bună! Ionuț te așteaptă! Pe tine și pe toți pe cei care îi poți implica în această cauză. Dacă tu nu ai posibilitatea, măcar adu la cunoștința celor din jurul tău acest caz. Poate cineva se va găsi să îl ajute. Nu rămâne indiferent, doar așa putem schimba lumea! Dacă te hotărăști să îi oferi o mână de ajutor lui Ionuț sau altor copii ca el, poți găsi mai jos toate datele necesare ca să poți efectua donații de diferite tipuri sau ca sa iei legătura cu un reprezentant al Asociației „Povestea mea”.

https://www.facebook.com/povesteamea

Website: www.povesteamea.ro

Număr de telefon: 021 9312