A devenit loc comun să se spună că tinerii care învaţă carte în prezent vor practica meserii care nici nu s-au inventat încă. Ei se pregătesc pentru economia şi pentru societatea de mâine, dar primesc note la şcoală azi. Multe din aceste note nu sunt de trecere şi totuşi cei care le primesc trec mai departe. Dacă ei nu sunt corespunzători acum la nivel minim, cum vor face faţă la nivel superior atunci când lor le vor aparţine decizia şi execuţia?! O măsură imediată, pregătită de la nivel ministerial, este să se organizeze lecţii de pregătire suplimentară începând cu ciclul primar. Li se spune remediale, însă tot atât de bine pot fi considerate preventive.
Semnalarea că şcoala trebuie să-i formeze pe tinerii de azi pentru meserii de mâine care deocamdată nu s-au inventat ia locul în tendinţe imperativului că în educaţie este necesară o schimbare de paradigmă. Sunt avansate cu aplomb ponderi procentuale ale acestor meserii (de la 30% la 85%), chit că de fapt nu se ştie care sunt ele. Formarea pe tot parcursul vieţii, conversia şi reconversia profesională, pe care le ştiam făcute tocmai pentru a face faţă schimbărilor şi noului, par să nu mai conteze. La fel s-ar zice şi despre cerinţa altfel insistent adresată şcolii de a nu-i îndopa pe elevi cu înformaţii, ci de a-i învăţa să utilizeze, să aplice, să se adapteze tocmai viitorului (lăsăm la o parte că fără informaţii nu ar avea ce să utilizeze şi să aplice).
Cert este că lucrătorii şi creatorii din economia de mâine se pregătesc, dau examene şi primesc note în şcoala de azi. Ba merg şi mai departe, chiar dacă notele nu sunt de trecere. În sesiunea 2018, „55.000 de elevi nu au luat măcar cinci la evaluarea naţională. Cum putem accepta că aceşti elevi pot merge mai departe şi pot finaliza liceul, când ei nu au luat cinci la evaluarea din clasa a VIII-a?!”, atrage atenţia ministrul educaţiei naţionale, Ecaterina Andronescu şi accentuează că „de câţiva ani încoace, procentul celor care nu iau nici măcar 5 la examenul de evaluare naţională de la clasa a VIII-a creşte alarmant de mult”. Tot doamna ministru apreciază că identificarea cauzei trebuie făcută din timp de către şcoli, urmărind rezultatele elevilor la evaluările de pe parcurs, din clasele a II-a, a IV-a, a VI-a: „Unde se produce declicul? Unde încep să scadă rezultatele şi să se îndepărteze de ceea ce e normal?” Pe această bază, se vor desfăşura ore de recuperare din timp, de la clasele cele mai mici, ore care vor începe din semestrul al II-lea al actualului an şcolar.
Felul în care scopul şi conceperea evaluărilor în discuţie ajung să fie concretizate la nivelul şcolilor poate fi de interes dincolo de cadrul domeniului pentru a înţelege unele dintre motivele pentru care sistemul nostru educaţional se dovedeşte atât de puţin productiv la nivel social. Evaluările din clasele a II-a, a IV-a, a VI-a se dau la scară națională pentru a vedea progresul fiecărui elev după câte un ciclu de învăţare: scris-citit, socotit, apoi tot ciclul primar, mai departe limbă şi comunicare, matematică, ştiinţe. În funcţie de nivelul constatat, ar trebui să se realizeze planuri individualizate.
Evaluările au câteva caracteristici în organizare şi derulare care tentează la aplicarea lor formală: se desfăşoară în cursul orarului obişnuit al şcolii, sunt corectate în şcoală, notele nu se trec în catalog. Sunt caracteristici din afara conţinutului, însă după un păgubos obicei de la noi nu numai din şcoală, ele contează determinant în atitudine. Evaluările se fac superficial, ca să fie acolo, adică odată consumat momentul lor efectiv, sunt abandonate. Eventual mai apare câte o nemulţumire că „dacă nu se trec notele, atunci de ce să le mai dăm?!” Duse aşa din doi în doi ani, evaluările ajung la scadenţă, în clasa a VIII-a. Şi la acest nivel e prevăzută o evaluare naţională. Dintr-odată, evaluarea e văzută cu un exces de grijă, cu spaimă în toată regula. Atitudinea este favorizată de interpretarea şi ajustarea reglementărilor aferente. Dintr-o evaluare prevăzută prin Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 nu altfel decât în rând cu cele din clasele a II-a, a IV-a, a VI-a, evaluarea din clasa a VIII-a devenit examen de admitere la liceu în toată regula; aceasta, în prima fază şi numai pentru elevii cu medii mari. Până la urmă nici pentru admitere nu mai contează, din moment ce intrarea la liceu este permisă şi fără medie de trecere.
Consilierea, orientarea şcolară şi profesională, portofoliul de rezultate în funcţie de care să se facă opţiunea pentru liceu rămân vorbe goale. Periodic, în perspectiva câte unei Românii Educate sau a vreunui proiect de lege a educaţiei, ele sunt anunţate ca noutăţi care urmează să intre în vigoare, deşi nu sunt noi, există şi acum, dar nu sunt aplicate. Dacă ar fi aplicate, s-ar vedea nivelul real la care se face carte în mod curent în şcoala noastră de azi.
