Desigur, industria cărții își are și ea regulile proprii, ca orice proces care presupune un act de vânzare-cumpărare, și nimeni nu poate să pornească la drum pornind de la premisa că va merge în pierdere.
Însă feluritele taxe, creșteri de TVA, timbre culturale ș.a.m.d., deși în sine pot constitui măsuri legitime, dacă sunt coroborate cu cadrul general, în care pe de o parte inflația reduce drastic posibilitatea de cumpărare a oricărui produs, iar pe de alta interesul publicului pentru lectură a scăzut contribuie la o agravare a declinului pieței cărții.
Se pot întâlni, în practică, situații aberante cum ar fi aceea că titluri mari din literatura universală nu mai sunt retipărite (deși există un interes lăudabil pentru retipărirea unora dintre clasici, care încă mai pot fi găsiți în marile librării, alte opere de referință, precum lucrările lui Byron sau capodopera ”Séraphita” de Balzac lipsesc cu desăvârșire), sau aceea că în momentul de față un scriitor român, în afara celor consacrați, are puține șanse să răzbată până la publicul larg și încă și mai puține de a se întreține din scris.
Din păcate, tipărirea de carte a ajuns un fel de acțiune donquijotescă, în care editorii trebuie să țină seama de o realitate complet potrivnică, iar librăriile să spere că măcar eterna (deși, în esență, blamabila) goană după senzațional le va aduce vânzări în plus.
Foto: magnific.com
Posibile cauze ale declinului
Cum s-a ajuns aici?
În primul rând, factorul economic are o influență negativă, în speță puterea de cumpărare a românilor a scăzut drastic, iar cetățeanul este preocupat mai ales să-și asigure cele necesare traiului (mâncare, îmbrăcăminte, tratamente medicale), apoi revoluția Internetului (și, în ultima vreme, și cea a inteligenței artificiale) au polarizat atenția publicului către divertisment online, rețele de socializare, podcast-uri, jocuri de calculator sau video etc.
Într-o asemenea situație, tipărirea unor opere precum cele amintite s-ar adresa unui public ”de nișă”, poate nici atât, iar pierderile ar fi garantate.
Mai multe studii arată că ne situăm pe locuri codașe la interesul față de lectură – și totuși, din ce am observat, acest interes este doar ”adormit”. Am văzut destulă lume citind în mijloacele de transport în comun, în parcuri, chiar dacă este adevărat că trei sferturi din cei care circulă prin oraș își butonează continuu smartphone-urile și tabletele.
Există și în categoria celor tineri, și a celor mai în vârstă acest interes latent, numai că mai ales primii ”nu mai apucă să o facă și pe asta”, cu unele excepții. Ritmul cotidian e prea trepidant, prioritățile sunt altele, iar când în sfârșit ”ai scăpat” mai degrabă te refugiezi la vreo terasă sau într-un club decât să te afunzi în lectură (sigur, nu este ceva de dorit, dar asta se întâmplă).
Cultura nu este ceva facultativ
Însă cultura nu trebuie să fie ceva facultativ.
Iată câteva citate memorabile ale unor personalități privind lectura:
”A mă întreba dacă citesc, e ca și când m-ai întreba dacă respir.“ (Ernest Hemingway).
”Există crime mai mari decât arderea cărților! Una din ele e să nu le citești”. (Ray Bradbury)
”Nu te întreba cât te costă o carte. Întreabă-te cât te costă dacă nu o citești”. (Jim Rohn)
”Oamenii obișnuiți au televizoare mari, oamenii extraordinari au biblioteci mari.“ (Robin Sharma)
„Cel mai mare bine pe care adulții pot să-l facă – urmașilor lor și societății – este să le citească copiilor.“ (Carl Sagan)
”Nu există nici măcar o diferență între o persoană care poate să citească, dar nu o face, și una care nu poate să citească.“ (Mark Twain)
(extrase de pe jovis.ro)
Puneți pe oricine preocupat de cultura sa generală să reflecteze puțin asupra acestor citate și în mod sigur va înțelege că autorii lor au dreptate.
Pasul cel mare care trebuie făcut pentru salvarea lecturii, dincolo de a nu pune prețuri prohibitive la cărți și, de exemplu, de a moderniza și întreține corespunzător bibliotecile – ceea ce iar rămâne un deziderat în loc să fie ceva de la sine înțeles -, este acela de a ajuta publicul să conștientizeze importanța cititului.
Psihologic, dacă îți dorești cu ardoare un lucru, vei găsi până la urmă modalitatea de a-l obține, iar în cazul de față dacă cineva își dorește cu adevărat să citească va găsi resursele și metodele necesare pentru a pune acest lucru în practică.
Inclusiv tehnologia de care mulți se plâng că ne izolează de semeni și ne îndepărtează de activitățile cu care am fost obișnuiți poate fi folosită în acest sens: există ebook-uri, cărți în format electronic pe Google Play, platforme dedicate cărții inclusiv în format audiobook, precum Voxa și altele. E mai puțin important cum accesezi cartea, totul este să o faci.
Așadar, lupta nu este încă pierdută. Se mai pot lua măsuri și, mai ales, se pot face campanii de popularizare a cărții, poate fi trezit interesul publicului pentru lectură, pot fi ”readuse la viață” acele capodopere ale literaturii clasice de care unii contemporani nici nu au auzit.
Totul este să existe interes și determinare în acest sens.
