Cronică de Al. Florin Țene
Apariția unui nou număr al revistei „Banchetul”, publicație care apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România, constituie un eveniment important pentru viața literară și culturală contemporană. Numărul 127–128–129, corespunzător lunilor iulie, august și septembrie 2026, se prezintă cititorului într-o formulă editorială amplă, cuprinzând poezie, proză, eseu, critică literară, istorie, filosofie, traduceri, dramaturgie, arte ale spectacolului, muzică, memorii și reflecții asupra spiritualității.
Revista se remarcă printr-o construcție editorială generoasă și prin diversitatea vocilor reunite în paginile sale. Întâlnim nume consacrate, dar și autori preocupați de afirmarea literaturii tinere. Rubrica dedicată tinerilor creatori prezintă, între altele, lucrări premiate la Concursul Național „Tinere Condeie”, precum și proiecte dedicate patrimoniului brâncușian.
Un element definitoriu al acestui număr îl constituie dimensiunea spirituală. Încă de la început, revista propune tema „România – Grădina Maicii Domnului”, iar coperta este legată iconografic de această tematică. Numărul este, de altfel, ilustrat cu icoane ale Maicii Domnului.
În acest context, „Banchetul” nu este doar o revistă de literatură, ci și un spațiu al dialogului dintre cultură, spiritualitate, istorie și filosofie. Secțiunile dedicate lui Mihai Eminescu, lui Brâncuși, filosofiei lui Nae Ionescu, istoriei românești și creației contemporane alcătuiesc un mozaic intelectual în care tradiția și modernitatea se întâlnesc firesc.
Un loc important în acest număr îl ocupă Al. Florin Țene, a cărui creație este prezentă nu numai prin numele său, ci mai ales printr-o analiză critică amplă consacrată volumului său „Haosul organizat”.
La pagina 202, criticul Adrian Andrieș semnează studiul intitulat „Ordinea ascunsă a universului și metafizica întrebării. Cronică asupra poemului filosofic Haosul organizat, de Al. Florin Țene”. Titlul însuși fixează direcția interpretării: poezia lui Al. Florin Țene este privită prin raportarea ei la marile întrebări ale existenței, cosmosului, conștiinței, divinității și destinului uman.
Adrian Andrieș observă că „Haosul organizat” se înscrie într-o direcție rar întâlnită în poezia română contemporană – aceea a poemului filosofic de mari dimensiuni. Criticul evidențiază intenția autorului de a transforma poezia într-o formă de cunoaștere prin emoție și intuiție.
Un aspect interesant al volumului îl reprezintă structura sa în două secțiuni: „Haosul organizat” și „Fluviul întrebării”. Prima parte este construită în vers clasic, cu rimă și ritm regulat, în timp ce partea a doua adoptă versul liber și se apropie de meditația existențială. Această construcție permite trecerea de la contemplarea ordinii cosmice la interiorizarea întrebării metafizice.
Criticul identifică drept nucleu conceptual al cărții paradoxul din titlu: haosul nu este pur și simplu opusul ordinii, ci poate reprezenta o ordine încă inaccesibilă înțelegerii omenești. În această perspectivă, poezia devine un instrument de investigare a misterului.
De asemenea, analiza subliniază simbolul luminii, care apare ca energie primordială, metaforă a conștiinței, imagine a cunoașterii și expresie a divinului. Limbajul poetic se sprijină pe vocabularul cosmologiei, filosofiei, teologiei, fizicii și antropologiei, fără ca discursul să se transforme, potrivit criticului, într-unul pur didactic.
Interesant este și faptul că Adrian Andrieș observă dialogul implicit al poemului cu o serie de mari tradiții culturale și nume ale gândirii și poeziei: filosofia antică, Platon, Spinoza, Pascal, Lucian Blaga, Nichita Stănescu și Constantin Noica. Astfel, „Haosul organizat” este interpretat ca o încercare de întâlnire între poezie, metafizică și reflecția asupra cunoașterii.
Criticul ajunge la concluzia că volumul reprezintă una dintre încercările recente de recuperare a poemului filosofic în literatura română, remarcând amploarea viziunii și unitatea simbolică a construcției.
Revista poartă puternic amprenta personalității literare a lui Dumitru Velea, căruia îi sunt consacrate numeroase pagini. În debutul numărului, acesta publică eseul „Învelitoarea de in”, o meditație amplă pornind de la episodul evanghelic al tânărului care Îl urmează pe Iisus în Grădina Ghetsimani.
În secțiunea dedicată dramaturgiei, Lucian Gruia semnează studiul „Dumitru Velea – Saul”, consacrat dramei „Saul”, apărută în 2025 la Editura Fundației Culturale „Ion D. Sîrbu” din Petroșani, în ediție bilingvă română–engleză.
Analiza arată amploarea creației lui Dumitru Velea, autor prezent în poezie, jurnalism, eseu, critică de artă și teatru. În interpretarea lui Lucian Gruia, drama „Saul” transformă materialul antic într-o construcție modernă și originală.
De altfel, revista îi oferă lui Dumitru Velea și spațiu în zona traducerilor și a artelor, ceea ce demonstrează caracterul său de revistă de autoritate culturală și de dialog interdisciplinar. Cuprinsul reunește numeroase rubrici, de la „Poesis” și „Proză” până la „Critică”, „Traduceri”, „Memorii”, „Dramaturgia și Artele spectacolului”, „Muzică”, „Sport” și „Nihil Sine Deo”.
Meritul principal al acestui număr al revistei „Banchetul” constă în capacitatea de a pune în dialog literatura cu filosofia, teologia, istoria și arta. Poezia nu este izolată de celelalte forme ale culturii, iar critica literară nu se limitează la judecăți de valoare, ci caută sensurile profunde ale creației.
În același timp, revista oferă spațiu unor generații diferite de scriitori. Prezența tinerilor autori alături de nume consacrate creează o continuitate necesară vieții literare.
În ceea ce privește Al. Florin Țene, prezența sa prin cronica dedicată poemului filosofic „Haosul organizat” este semnificativă. Faptul că un volum de asemenea amploare este supus unei lecturi critice într-o revistă cu o structură atât de bogată demonstrează interesul pe care creația sa îl suscită în spațiul literar contemporan. Cronica lui Adrian Andrieș pune în evidență tocmai dimensiunea filosofică, metafizică și interogativă a poeziei sale.
„Banchetul”, prin numărul 127–128–129/2026, se afirmă astfel ca o publicație care nu cultivă o singură direcție estetică, ci urmărește fenomenul cultural în complexitatea lui. Este o revistă în care poezia se întâlnește cu filosofia, credința cu literatura, istoria cu memoria, iar critica devine un instrument de recuperare și de înțelegere a valorilor culturale.
Prin bogăția materialelor, prin diversitatea autorilor și prin deschiderea către literatura contemporană, acest număr al revistei „Banchetul” reprezintă un document important al vieții culturale românești din anul 2026.
