A fost adoptat planul de urgenţă pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale în România

A fost adoptată, la propunerea Ministerului Energiei, Hotărârea pentru aprobarea Planului de urgență pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale în România.

Ministerul Energiei a elaborat documentul și pune în aplicare măsurile prevăzute în Planul de acțiuni preventive privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale și/sau în Planul de urgență.

”În actualul context geopolitic și de securitate a fost necesar să actualizăm Planul de urgență pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale în România. Prin implementarea prezentului proiect de act normativ vom asigura măsurile care trebuie luate pentru a elimina sau a atenua impactul unei perturbări a furnizării de gaze naturale”, a declarat Virgil Popescu, ministrul Energiei.

Care sunt principalele măsuri:

În conformitate cu prevederile art. 176, alin. (2) din Legea nr. 123/2012, în cazul apariției unei situații de criză, pe cele trei niveluri prevăzute de Regulament (Alertă, Alertă timpurie și Urgență), Ministerul Energiei, în calitate de autoritate competentă, este desemnată manager de criză, care pune în aplicare măsurile prevăzute în

Planul de acțiuni preventive privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale și/sau în Planul de urgență.

Dimensiunea regională a Planului de urgență oferă posibilitate pentru Statele Membre din grupurile de risc, din care România face parte, respectiv:

– Ucraina: Bulgaria, Republica Cehă, Germania, Grecia, Croația, Italia, Ungaria, Luxemburg, Austria, Polonia, România, Slovenia, Slovacia și
– Trans-balcanic: România, Bulgaria și Grecia, să coopereze în aplicarea măsurilor bazate pe piață și nebazate pe piață.

Planul de urgență îndeplinește cerințele din Regulamentul (UE) 2017/1938 și a fost elaborat în conformitate cu prevederile din art. 10 și modelul din Anexa VII la Regulamentul (UE) 2017/1938 și legislația națională în vigoare.

Definirea nivelurilor de criză:

Regulamentul definește în art. 11, alin. (1) trei niveluri de criză, și anume:

– nivelul de alertă timpurie (denumit, în continuare, „alertă timpurie”): în cazul în care există informații concrete, sigure și fiabile, conform cărora ar putea avea loc un eveniment care ar deteriora în mod semnificativ situația în materie de furnizare de gaze și care ar putea conduce la declanșarea nivelului de alertă sau de urgență;

– nivelul de alertă (denumit, în continuare, „alertă”): în cazul în care are loc o perturbare a furnizării de gaze sau o cerere de gaze excepțional de mare care afectează în mod semnificativ situația în materie de furnizare de gaze, dar piața este încă în măsură să gestioneze perturbarea sau cererea respectivă fără a fi nevoie să se recurgă la măsuri nebazate pe piață;

– nivelul de urgență (denumit, în continuare, „urgență”): în cazul unei cereri excepțional de mari sau al unei perturbări semnificative a furnizării de gaze sau al unui alt tip de deteriorare semnificativă a situației în materie de furnizare de gaze și toate măsurile de piață relevante au fost implementate, dar oferta de gaze este insuficientă pentru a satisfice cererea rămasă neacoperită, astfel încât este nevoie să se introducă în plus măsuri nebazate pe piață în special în scopul garantării furnizării de gaze către clienții protejați.

Apariția nivelurilor individuale de criză depinde de gravitatea perturbării, de implicațiile economice și tehnice anticipate și de urgența acțiunilor de remediere la nivel național. Nivelurile nu trebuie declarate succesiv. Nivelul de alertă sau de urgență poate fi declarat imediat în funcție de gravitatea perturbării, de urgența și de tipurile de măsuri necesare pentru corectarea situației sau eliminarea riscului.