Vasile Dan MARCHIȘ
ofițer de presă al Ligii Scriitorilor din România
fondatorul revistei Sintagme codrene
Nu există cuvânt de exprimare la uluirea care te apucă atunci când vedem că la diferite evenimente literare se acordă același fel de distincții la literații de prestigiu și valoare internațională, ca la scriitorii mediocri, indiferent de numărul acestora. La toți, la năvală, indiferent de numărul participanților.
Domnilor organizatori de așa zise ”tabere”, ”festivaluri” ”cenacluri literare” sau cum se mai numesc unele întruniri literare de acest fel, când acordați asemenea distincții de același fel tuturor, nu vă gândiți ce sentimente ați creat unor literați de mare clasă, când unii la o slabă valoare pe plan literar, fără activitate creatoare apreciată în publicațiile de prestigiu, primesc la fel ca ei asemenea distincții?
Nu v-ați pus cu gândul niciodată în locul lor? Poate că nu.
Și mai ales când acordați tuturor participanților diplome de excelență, indiferent de care ce activitate are într-un anumit domeniu, chiar doar pentru simplul fapt că a participat unde l-ați chemat.
Domnilor, care nu știți ce înseamnă această chestiune, o diplomă de excelență este un document de mare cinste, care se acordă de instituții, formațiuni culturale și publicații doar celui/celor care au avut și au o activitate excepțională într-un anumit domeniu. Când de-a lungul unei activități au realizat lucrări remarcabile dintre cele mai valoroase. Se dau prin dispoziții speciale, după cercetări îndelungate printr-o drastică analiză pe materialele unui scriitor, în funcție de valoare.
Într-o instituție de învățământ se poate da pe lângă premiul cel mai mare, o diplomă de excelență strict elevului/studentului care a absolvit clasa cu media generală 10. În altă ordine de idei în rândul profesorilor se poate acorda o diplomă de excelență celor care printr-o evaluare națională s-a constatat că sunt la un nivel de pregătire remarcabil prin care au primit nota 10.
Ce ar spune o anumită ”diplomă de excelență” dacă ar avea glas: ”Cui mă dai?, când distincții de asemenea nivel se dau chiar pe scări de bloc, prin diferite unități comerciale, pensiuni, unde fiecare după capul hăbăuc al unora și după ce ”cerc de prieteni are invitați, indiferent de care ce activitate pe plan literar are, fie la versificatori de trei nuiele, sau doar așa după invitații, la năvală, ca la pomană cum întind sărmanii mâna după cozonac , fără să aibă o prestanță deosebită într-un anumit domeniu de activitate, ei cică se văd cu o ”diplomă de excelență” în mână , la fel ca un scriitor de mare prestigiu și valoare, care prin prestanța sa de excepție a publicat prin valoare sute de poezii în majoritatea revistelor de prestigiu din țară și nu numai.
Asta înseamnă exact cum ai acorda același fel de diplomă unui fotbalist selectat după talentul, experiența și tehnica sa de mare clasă în națională, cum unei persoane care n-a ieșit din curtea școlii sau de pe imașul satului să joace fotbal la un anumit club , fie și într-o echipă de divizie inferioară de liga a IV a sau a V a.
Ce naiba de publicație sunteți de publicați astfel de agramatisme!