La Editura AGIR, sub coordonarea gl. mr (rtr) ing. Ionel Dumitrescu, a apărut volumul II al cărţii ”Acum, la apel, seniorii!”, o lucrare memorialistică editată cu sprijinul ”Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Armele Transmisiuni, Informatică şi Război Electronic – General Leandru Panait”, o apariţie cu valoare de pavăză şi mărturie, aşa cum arată în recenzia sa prof. Lavinia Anton.
Autorii sunt, toţi, cadre militare cu experienţă, majoritatea ofiţeri în arma Transmisiuni.
O lectură necesară nu doar pentru cunoaşterea unor evenimente autentice şi a unor fapte de vitejie din istoria neamului, dar reprezentând un adevărat test pentru cei care, în vâltoarea digitalizării, găsesc prea puţin timp pentru o lectură autentică.
Însă şi digitalizarea, avântul tehnologic, aşa cum foarte expresiv şi la obiect arată în nota sa de lectură generalul de brigadă (rtr) dr. Gheorghe Văduva, este doar un instrument, ”vehiculul care deschide, miraculos, pentru fiecare dintre noi, poarta infinitului cognoscibil. Ceea ce este cu adevărat impresionant. Dar şi extrem de periculos, dacă nu ştim să ne păstrăm măsura, valorile şi, mai ales, rădăcinile”.
Un test care, deci, poate fi trecut de fiecare dintre noi dacă vrem cu adevărat să-i cunoaştem pe cei care – şi ei – au pus umărul la construirea vieţii moderne. Şi chiar cu abnegaţie.
Pe lângă evocările şi amintirile acestor ofiţeri de la Transmisiuni, cititorul poate să (re)citească poezii, în special cu mesaj patriotic, ale unor mari poeţi români, precum Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, să parcurgă fragmente din lirica contemporană (Grigore Vieru, Adrian Păunescu, Dan Puric), dar şi să se oprească la citate din mari literaţi, ca Arghezi sau Huxley, adevărate mostre de înţelepciune, dăinuind peste timp.
Şi chiar pot avea surpriza descoperirii unui inedit poem patriotic găsit în raniţa unui soldat mort în toamna anului 1918 pe muntele Sorica din Carpaţii de curbură (”Nu plânge, Maică Românie”).
De asemenea, cartea cuprinde numeroase fotografii cu valoare afectivă, dar şi istorică şi documentară, asupra cărora sunt convins că cel ce lecturează volumul va poposi cu plăcere. În cadrul lor, se remarcă Albumul ”145 de ani de telecomunicaţii militare 14 iul. 1873 – 14 iul. 2018”.
În cuprins semnează şi col. (r) Ion Gh. Toma, cel ce îşi defineşte atât de frumos crezul literar şi de viaţă: ”Scrisul este bucuria, frământarea, durerea vieţii mele. El săgetează orice înălţime şi adâncime. A devenit o floare care răsare în orice anotimp şi nu apune niciodată”.
