Ajutor pentru Voroneţ în pandemie

Voroneţ – lăcaş ales între mănăstirile Bucovinei, monument istoric de sec.15, sit înscris în patrimoniul UNESCO, emblematic pentru albastrul minunatei sale biserici pictate, dar mai ales pentru sfinţenia celor care au vieţuit şi s-au rugat în acest loc binecuvântat.

Ctitorie a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, lăcaşul, ridicat în cinstea victoriei de la Războieni şi închinat Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, loc de veşnică odihnă a Sfântului Daniil Sihastrul, a fost dintru început mănăstire de călugări (1488) desfiinţată în 1785 după anexarea părţii de nord a Moldovei Imperiului Austriac. A redevenit lăcaş de rugăciune după 206 ani, în 1991, când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât «reînfiinţarea Mănăstirii de la Voroneţ, ca mănăstire de călugăriţe». Ca primă Stareţă a fost numită Stavrofora Irina Pântescu, născută în satul Goruni, comuna Tomeşti din judeţul Iaşi, al optulea copil al soţilor Ana şi Gheorghe Pântescu, cu numele de botez Margareta. Ajunsă astăzi, cu voia lui Dumnezeu, la venerabila vârstă de 88 de ani, Maica Stareţă Stavrofora Irina este un model exemplar de fiinţă duhovnicească, admirată şi iubită de catre toţi cei care au cunoscut-o, personal sau de la distanţă.

De la 1 oct. 2017, la retragerea Maicii Stareţe Irina şi la cererea ei expresă, în stăreţie a fost numită fiica ei spirituală, dr. Gabriela Platon – instalată oficial la sărbătoarea Sfântului Pantelimon, pe 26 iulie 2018. Maica Stareţă Gabriela ne spune: “De 38 de ani (din ziua de 9 sept. 1982 când am fugit la mănăstire) vieţuiesc lângă Măicuţa (Proinstareţa Irina) şi-mi trăiesc deplin şansa de a asista la trecerea sa prin viaţă, într-o manieră UNICĂ, de luptătoare, de muncitoare, de CREDINŢĂ fără măsură, la care Dumnezeu i-a fost mereu Celălalt, care i le-a împlinit pe toate, aşa cum sfinţia Sa le-a gândit. Calitatea Măicuţei este de a ne fi crescut în aşa manieră încât să rămânem fiecare cu trăsăturile sale, în stare de a prelua responsabilităţi diverse, dar să funcţionăm ca un întreg! Noi am venit aici, la Voroneţ, cu MISIUNEA DE A REÎNVIA VORONEŢUL! Şi-n această misiune ne mişcăm de 30 de ani! Dar cu multă, multă determinare şi strângere de rânduri între noi! IUBIREA DE MAMĂ a Măicuţei ne-a unit şi întărit! Nu noi hotărâm ce să facem la Voroneţ, ci Voroneţul ne comandă nouă ce să facem! Iar anul viitor, pe 2 aprilie împlinim 30 de ani la Voroneţ”.

Pandemia

În luna septembrie 2020, ambele maici stareţe, Irina şi Gabriela, au fost internate la Spitalul Judeţean Suceava şi diagnosticate cu COVID. După ele, încă patru membre ale micului stup de la Voroneţ au fost şi ele internate – dintr-odată şase, dintr-o obşte de 12 monahii. Le-au urmat mai târziu şi altele…

Cu smerenie, trecem sub tăcere suferinţele maicilor bolnave. Pentru sprijinirea lor s-a instituit un grup de rugăciune şi medicii le-au oferit atente îngrijiri. Dar, rezumându-ne la cele lumeşti, putem spune, tehnic, că, pentru un interval de timp, jumătate din efectivul mănăstirii a fost indisponibilizat.

De pe patul de spital, Maica Stareţă Gabriela ne explica: ”Vă daţi seama ce este pe maicile rămase acasă?! Tot greul este pe ele! Noi stăm bine, pe pat, în linişte, doar luptându-ne cu boala. Dar acasă TREBUIE să se rezolve tot ce aduce clipa, pe fondul a TOT ce este deja stabilit ca plan zilnic de viaţă al unei Mănăstiri; ba… mănăstirea fiind Voroneţ, totul capătă o valenţă şi mai personală”. Acasă mai sunt 5 maici (una e în concediu). Una e la altar, una e la strană (să nu cumva să se înece, sau să tuşească, că nu are cine citi, cânta), una e la pomelnice şi lumânări, una e la poartă şi una e la bucătărie. Punct! Gata obştea. După slujbe vin turiştii, de care tot ele trebuie să se ocupe. Am spus de multe ori că este o mare diferenţă între cum funcţionează o mănăstire cu 100 de călugări, sau 70 de maici, sau 30, sau chiar 20 şi… o obşte de 12 maici care răspund EXACT aceloraşi necesităţi. Că nu este ceva care să zici ca noi nu mai facem pentru că suntem puţine. TOTUL trebuie făcut. Se apropie de strâns porumbul. Animalele au ritmul lor. Maica Elena e o eroină cu celelalte acum. Are şi Dânsa o vârstă, 75 de ani, şi nu-i tocmai sănătoasă. Seara ne dă “raportul”, cu multă responsabilitate… Mulţumim Bunului Dumnezeu pentru toate! Ca să precizez tot acum: CAUZA pentru care suntem puţine este lipsa liniştii mult visate la plecarea la mănăstire. Traficul imens de lume pune presiune pe sufletele noastre; purtarea unora oboseşte mult, faptul că tot timpul trebuie de ieşit în întâmpinarea lumii, fără pauze, a făcut ca multe dintre noi să plece, în timp. Dar cele care am rămas ne-am spus aşa: dacă toată lumea monahală s-ar duce în mănăstirile din munţi, la linişte, cine ar mai sta sa povestească lumii întregi despre MINUNILE ZUGRĂVITE PE PEREŢI, care aduc atâta luminare de minte şi suflet? Cu câtă bucurie pleacă cei care au auzit cuvântul Maicii Elena, sau al meu, sau al maicii Daniela, sau ale celorlalte Măicuţe, căci acum toate suntem absolvente de Teologie! Când vezi bucuria din ochii oamenilor, ai uitat de toate celelalte şi pentru asta merita SĂ FIM LA VORONEŢ!”

În ziua de 28 septembrie 2020, Maica Proinstareţă Irina, slăbită de boală dar reîntoarsă în chilia sa la mănăstire, a împlinit 88 de ani, fiind sărbătorită cu dragoste de obşte, dar şi prin mesaje, de către toţi fiii săi duhovniceşti din grupul de rugăciune. La mulţi ani binecuvantaţi!

Zidul vechi al mănăstirii

Pe lângă suferinţa maicilor, în zilele acestea de grea încercare, Mănăstirea Voroneţ mai are o poveste: ZIDUL! În 30 martie 2018, zidul de protecţie al bisericuţei monument istoric, care se întinde pe trei laturi, răsărit, nord şi vest, s-a surpat. Este vorba despre cel mai important element de împiedicare a distrugerii picturii exterioare a acestui monument supranumit „Capela Sixtină a Răsăritului”.

Proiectul de refacere de urgenţă a zidului a fost aprobat de Ministerul Culturii. Lucrările, aflate în plină desfăşurare, prevăd operaţiuni ample: dărâmarea totală a zidului şi scoaterea fundaţiei vechi, tăierea copacilor şi scoaterea rădăcinilor, forare pînă la 7,5 m adâncime şi turnarea de piloni de rezistenţă în noua fundaţie. Având în vedere complexitatea operaţiunilor, devizul iniţial al lucrării, de 2.351.170,08 lei, va necesita probabil o suplimentare.

În condiţiile în care întreaga viaţă a ţării este afectată în această perioadă, în care instituţiile statului au alte priorităţi de finanţare, în care jandarmii au avut misiunea de a sta de veghe la poarta mănăstirii până şi în noaptea de Înviere, pentru ca să nu intre credincioşii la slujbă, în care multă lume se teme să vină în sfintele lăcaşuri, Voroneţul este lipsit până şi de bănuţul primit la pangar pentru o lumânare sau o iconiţă. Maicile au intrat rând pe rând în spital, iar cheltuielile merg tot înainte, cele de zi cu zi, facturile lunare, dar mai ales marile cheltuieli necesitate de lucrările de refacere a zidului.

Şantierul a funcţionat neîncetat şi în condiţii de pandemie, chiar şi în condiţii de strâmtorare financiară. “Lucrătorii sunt oameni ai locului, credincioşi, harnici, cu simţ de răspundere pentru lucrul lor”. Ca şi firma de construcţie “consideră invitaţia de a face această lucrare o onoare, ca o coroană a lucrărilor lor, conştienţi fiind de valoarea istorică şi culturală şi simbolică a Voroneţului. Au înţeles că nu sunt bani, dar ei cu lucrul au mers mai departe”, spune Maica Stareţă Gabriela.

Chibzuinţa Maicii Proinstareţe Irina, experienţa ei de viaţă grea, de orfană care şi-a crescut singură fraţii, care a răzbit prin toate încercările sorţii doar cu credinţa în Dumnezeu Căruia s-a dedicat, apoi simţul practic al Maicii Stareţe Gabriela, crescută la şcoala Maicii Irina, au făcut ca Voroneţul să nu ceară niciodată!

Iată însă că vine o vreme când greutăţile te depăşesc.

Maicile îi sunt recunoscătoare şi nu pot uita intervenţia Dlui ing. Nicolae Noica, fost ministru al Lucrărilor Publice, singurul care le-a întrebat direct: “De ce aveţi nevoie?” şi le-a oferit pe căi oficiale cele necesare. Pentru că atunci când este vorba despre Voroneţ, nu se discută! Se acţionează!

Închei cu cuvintele Maicii Proinstareţe Irina, care, reticentă la ideea de fonduri europene, spune că “s-ar învârti în mormânt Măria Sa Voievodul Ştefan care a ctitorit atâtea biserici şi mănăstiri pe cheltuiala lui sau a vistieriei ţării, dacă ar vedea că noi, cei de azi, nu suntem în stare din banii rulaţi în interiorul ţării să restaurăm Voroneţul – cel mai reprezentativ monument istoric şi de artă românesc, cunoscut in întreaga lume!”

Ce ne-ar mai rămâne de zis? Sau de făcut?

Cine doreşte, poate face “zid de apărare“ Mănăstirii Voroneţ, contribuind în contul IBAN RO27 RNCB 0240023372440001 BCR Gura Humorului, Mănăstirea Voroneţ CF 5432530.

În numele credinţei şi al mândriei noastre naţionale!