În excursia de două săptămâni efectuată împreună cu soţia mea în Spania în vara anului 2003 ne-am deplasat în Granada/Andaluzia cu un tren rapid de noapte de la Madrid. Aveam deja rezervate cu 6 luni înainte prin Internet 2 bilete nominale de intrare la Complexul menţionat aşa cum mă sfătuise să procedez colegul meu de la Riad, ambasadorul spaniol căruia îi voi rămâne recunoscător toată viaţa pentru sugestia sa logistică. Am avut nevoie de două zile pentru a vizita renumitul Palat şi alte câteva obiective turistice rezistând la cozi mari, dar riguros monitorizate. În articolul de faţă mă voi limita la Complexul coborât parcă din culegerea de poveşti arabe O mie şi una de nopţi.
Pe colina Sabika din Sierra Nevada fondatorul Emiratului Granada (ultimul stat musulman din Andaluzia), Muhammad Bin al-Ahmar începea în anul 1238 construirea amplului complex arhitectural pe locul unei foste fortăreţe şi a palatului din secolul al XI-lea al lui Samuel Bin Naghrillah. În timpul stăpânirii maure au fost construite 6 palate între care cele mai impozante şi mai bine conservate sunt: Mexuar; Palatul Comares; Palatul Leilor şi Palatul Partal. Cu acestea am început fascinanta noastră vizită cu prospectul turistic în mână: eu cu cel englez şi Maria Cornelia cu cel francez, ambele pline de fotografii color. Am rămas impresionaţi de ornamentele fiecăreia din sălile vizitate:
*Mexuar avea o sală mare a Tronului unde Sultanul primea şi judeca diverse petiţii. S-au păstrat un portic, un bazin de apă şi o fântână. Mexuar a devenit după Reconquista Creştină din anul 1492 Curtea Regală a lui Ferdinand şi Isabellei, iar Sala delMexuar a fost transformată într-o Capelă creştină. În 1526 Regele Carol al V-lea a comandat refacerea întregului palat într-un stil nou, renascentist care a rămas, însă, nefinalizat la începutul veacului al XVII-lea.
*Palatul Comares înconjoară aşa-numita Patio de los Arrayanes, lată de 25 de metri şi lungă de 36 de metri. În interiorul Turnului poate fi admirat Salonul Ambasadorilor ale cărui piese de lemn sunt gravate cu motive geometrice abstracte reprezentând cele “Şapte Paradisuri”.
*Palatul Leilor, o capodoperă a arhitecturii islamice conţine multe coloane de un înalt rafinament. În curtea interioară se află o fântână circulară înconjurată de câţiva lei din marmură albă.
*În zona adiacentă există Palatul Partal construit de Muhammad al III-lea; este cel mai vechi palat care “a supravieţuit” în Alhambra zilelor noastre, chiar dacă a cunoscut numeroase modificări de-a lungul anilor. În spatele acestui palat se găseşte o zonă de grădini pline de arbori şi flori multicolore. Anumite turnuri din zidul nordic au fost transformate în mici reşedinţe pe vremea Dinastiei Nasrid (1232-1492): Torre de las Infantas/Turnul Prinţeselor; Torre de la Cautiva/Turnul Captivei; Torre de los Picos/Turnul Parapetelor Ascuţite.
*Palatul lui Carol al V-lea din mijlocul Alhambrei este opera lui Pedro Machuca, un arhitect care se instruise în atelierele lui Michelangelo de la Roma. Construirea palatului începuse în 1527, iar după moartea lui Machuca a fost continuată de fiul acestuia, Luis. Forma actuală a edificiului abandonat din cauza venirii maurilor în 1568 avea să fie finalizată peste câteva secole în 1923 de către arhitectul Leopoldo Torres Balbas.
*Palatul Mănăstirii “San Francisco” a păstrat câteva elemente de structură din epoca Nasrid, dar i s-au adăugat noi construcţii interioare ce pot fi văzute şi admirate astăzi.
*Biserica “Santa Maria” a fost clădită în perioada 1581-1618 pe baza proiectelor unei triade de arhitecţi: Juan de Herera; Juan de Orea; Ambrosio Vico. Ne-au impresionat Altarul baroc şi sculptura înfăţişând pe Fecioara Maria care ţine în braţele Sale trupul lui Iisus; în fiecare an în Săptămâna Luminată această statuie este scoasă din biserică şi introdusă în procesiunea ce are loc pe străzile Granadei.
*Din Moscheea Alhambra nu a mai rămas decât un candelabru de bronz pe care este o inscripţie ce informează că acest lăcaş de cult a fost ordonat de Muhammad al III-lea şi terminat în anul 1305. Se mai pot vizita Băile de la Moschee.
Aceasta este Alhambra cu regretul că însemnările mele nu au putut reflecta întrutotul farmecul neasemuit al vestitelor edificii. După înfrângerea trupelor lui Napoleon acestea aveau să fie scoase din umbra uitării de către anumiţi intelectuali britanici şi călători romantici din Europa de Nord între care Washington Irving cu ale sale Povestiri despre Alhambra apărute în 1832. Ulterior despre Alhambra s-au scris multe cărţi dintre care voi menţiona câteva: Man and Superman de George Bernard Shaw; Granada Trilogy de Radwa Ashour; Doña Rosita de Federico García Lorca; The Alchemist de Paulo Coelho etc.
Iată două poezii scrise de Vasile Alecsandri:
i) O noapte la Alhambra – “În Alhambra strălucită,/Mult vestită,/Unde sufletul uimit/Drăgălaş se desfătează/Şi visează/La trecutul fericit;/Pe o noapte-nseninată/Şi-nstelată,/Eram singur admirând/Peste marmorele dalbe/Raze albe/Din luceferi lunecând./Dulce-a nopţilor făclie/Argintie/În Alhambra deştepta/Mii de umbre nevăzute/Şi tăcute/Ce pe rând se arăta./Şi trecând printre coloane,/Prin saloane,/Veneau toate-a-se-nchina/La frumoasa lor regină/Ce-n lumină/Tainic, lin se legăna./Astă fantasmă gingaşă,/Drăgălaşă/Ca un zâmbet de copil/Era falnica Sultană/Africană,/Fiică a lui Boabdil,/Linda-Raia, pentru care/Mic şi mare/Sufletul său ar fi dat/Pe când dalba-i tinereţe/Şi frumuseţe/Încântau acest palat./Acum Linda în tăcere,/Cu durere,/Se uită la-a ei surori/Şi-n a Leilor fântână/A sa mână/Aruncă plăpânde flori,/Iară umbrele uşoare,/Zâmbitoare,/Privind floarea ce cădea,/Pe-a fântânei apă lină,/Cristalină,/Se pleca, se oglindea./Dulce era acea noapte/Fără şoapte/Pe-al Andaluziei plai!/Când deodată-o armonie/Serafie/Răsună viu în sarai/O duioasă biulbiulină (privighetoare – n.n.)/Din grădină/Începuse a cânta/Şi-al ei cântec de iubire/Cu uimire/Linda-Raia-l asculta./Toate umbrele-ncântate,/Adunate/Sub al lunii dulce foc,/De mâini gingaş se luară,/Se-nşirară/Iute vesel pentru joc./Şi-n Alhambra nesonoră/Ele-n horă/Începură-a-se-nvârti/Cu-o mişcare graţioasă,/Luminoasă/Care minţile-mi răpi./Fiecare dintre ele/Blând la stele/Se uita, jucând uşor/Şi steluţele uimite,/Neclintite,/Vărsau raze-n ochii lor./Toate-n horă vesel prinse/Şi cuprinse/De-ale danţului beţii,/Răspândeau luciri uşoare,/Zburătoare,/Ce săltau prin galerii/Şi din horă, din zburare,/Fiecare,/Cu-o zâmbire saluta/Pe-a saraiului regină/Ce-n lumină/Danţul repede-l purta./Dar o rază aurită,/Reslăţită/Din a zorilor cununi,/Străluci ca o săgeată/Deodată/Printre-a nopţii dulci minuni/Şi ghirlanda de fecioare/Zâmbitoare,/Învârtindu-se voios,/Se-nalţă până la stele/Şi cu ele/Pieri ca un vis frumos!”;
ii) Seguidilă (Cântic poporal spaniol): “De la Siera Nevada/Pân’la Munţii Pirinei/Nu-i minune ca Grenada,/Nu-i cer dulce ca al ei!/În Grenada strălucită/Nu-i grădină, nu-i sarai/Ca Alhambra înflorită/Ce se pare-un vis din Rai!/În Alhambra mult frumoasă/Nu-i nimic mai răpitor/Ca al Lindei amoroasă/Suvenir încântător!/Ah! mireasa mea iubită/Viaţă, rai, ce n-aş da eu/Pentru-o noapte fericită/Să te-adorm pe sânul meu,/Între Sierra Nevada/Şi-ntre Munţii Pirinei/În Alhambra, la Grenada/Sub seninul dulce-al ei!”.
Închei cu câteva versuri ale cântecului lui Richard Anthony, “Fille fole del’Alhambra”: “Fille fole des nuits de l’Alhambra/Dans la nuit d’été je pense à toi,/A tes yeux, à ton corps, tes cheveux au vent./Où es-tu?/Que fais-tu de mes peinnes?/Toi, fille fole de l’Alhambra/Quel homme fou est dans tes bras?/Toi, fille fole de l’Alhambra/Un homme encore se détruira.”.
