Antologiile Gardner Dozois, punct de reper în literatura de anticipaţie modernă

Omul are extraordinara însuşire de a nu se mulţumi cu ceea ce este, de a-şi testa în permanenţă limitele.

Poate că nicăieri acest fapt, coroborat cu extraordinara sa putere imaginativă, nu a răzbătut mai pregnant decât în literatura science-fiction.

În mod obişnuit, avem o singură existenţă pe care o ducem într-o singură lume – cea cunoscută. Lume pe care o percepem de asemenea limitat, prin simţurile cunoscute.

Dar nimic nu ne împiedică să ne imaginăm, iar, folosind acest extraordinar instrument, putem crea existenţe noi, situaţii noi, moduri de percepţie noi – în ultimă instanţă, lumi noi. Care, chiar dacă nu le-am cunoscut ca atare, ar putea exista. (Ca să nu mai vorbim de teoriile conform cărora chiar există lumi paralele sau pot fi multiple existenţe ale aceluiaşi individ).

Gardner Dozois, autor şi editor american de SF (23 iul. 1947 – 27 mai 2018), a fost fondatorul antologiilor ”The Year’s Best Science Fiction”, cunoscute şi ca antologiile Gardner Dozois. A fost răsplătit cu numărul-record de 15 premii Hugo pentru cel mai bun editor profesionist, şi de asemenea cu 15 premii Locus pentru antologiile sale.

Într-una dintre ediţiile acestei antologii (nr. 6) întâlnim numeroase astfel de călătorii în universuri imaginare.

În nuvela de debut, David D. Levine imaginează o transformare ce presupune schimbarea speciei pentru a rezolva un conflict familial profund.

Apoi, Paul J. McAuley ţese o povestire ingenioasă, jumătate science-fiction, jumătate poliţistă, în care au loc o serie de crime într-o închisoare de la periferia sistemului solar.

Erau proiectaţi asasini-dubluri ale unor personaje, care le ucideau şi le preluau identitatea, iar partea inedită a acestei povestiri este că eroul era el însuşi un astfel de asasin, care însă refuzase să se autodistrugă (conform programării), fiindcă începuse… să iubească viaţa.

În povestirea ”Filme de amatori”, Mary Rosenblum urzeşte o intrigă întreagă în jurul ideii potrivit căreia amintirile ar putea fi transferate de la o fiinţă la alta, ba chiar… închiriate. Eroina ei îşi face un job din asta. Aparent simplă şi uşor siropoasă la început, nuvela creşte în dramatism pe măsură ce se apropie de partea finală.

Într-un stil care mi-a amintit, surprinzător, de Lawrence Durrell, cu descrieri parţial pitoreşti, cu iz oriental, Paolo Bacigalupi imaginează, în nuvela sa ”Omul cu cartela galbenă”, o Thailandă distopică, bizară, în care, parcă, a avea rangul cel mai mic îţi poate asigura supravieţuirea, însă nimeni nu garantează că îţi va şi plăcea să trăieşti.

În prima parte mi-a amintit, cum spuneam, de Durrell, dar în a doua seamănă mai curând cu Philip Dick, într-o avalanşă de cuvinte şi situaţii halucinante.

În nuvela ”Călărind crocodilul”, scriitorul australian Greg Egan, considerat unul dintre numele importante apărute în SF în anii ’90, abordează o temă care a fost întâlnită şi în literatura universală, în ”Toţi oamenii sunt muritori”, de Simone de Beauvoir: dacă un om ar putea dobândi nemurirea (sau, în cazul de faţă, un număr aproape incomensurabil de ani de viaţă), ce ar face cu acest ”dar”? Nu s-ar plictisi la un moment dat, nu ar dori să se termine?

Lucrarea este scrisă într-un stil atractiv, incitant, nu este o simplă relatare ”rece”.

Folosind mijloace specifice literaturii de anticipaţie, Greg Egan îşi mai propune (şi reuşeşte) să facă şi o incursiune în labirintul psihicului uman. Personajele sale se caută pe ele şi vor să descifreze sensul existenţial prin experienţe noi.

Recomand cu căldură seria de antologii Dozois tuturor iubitorilor de literatură SF de calitate.
Iată ce scrie publicaţia critică Booklist despre prezenta antologie: ”În alcătuirea acestei ediţii a celebrei sale antologii anuale, veteranul editor Dozois a păstrat formula folosită în toate volumele anterioare: alegerea favoritelor personale. Lipsa oricăror direcţii editoriale mai stricte poate fi surprinzătoare, dar ochiul expert al lui Dozois l-a ajutat să compileze an de an antologii excelente şi nu l-a înşelat nici de data aceasta. Volumul de faţă prezintă 14 autori, care abordează o multitudine de teme, începând de la dezintegrarea culturii pe Pământul post-apocaliptic până la viaţa pe planeta Marte terraformată. Scriitori veterani şi stele aflate în plină ascensiune asigură vitalitatea unei serii care este purtătoarea de drapel a SF-ului de cea mai bună calitate”.

- PROMO - img

2 COMENTARII

  1. Buna ziua stimate domnule Mihai Gandu !
    Marturisesc ca va urmaresc ,cu placere, cronicile dumneavoastre literare si cinematografice ;
    imi permit sa va intreb, aceste antologii sunt cumva traduse in limba romana ? Daca da, stiti cumva la ce editura au aparut ?
    Eu sunt un modest cititor de SF si -din pacate – am aflat o veste deosebit de trista la sfarsitul anului trecut : celebra colectie “Nautilus”, ce ne-a “mangaiat” adolescenta atata vreme a fost inchisa de actualii “vechili” de acolo … Asadar intr-o lume care se straduie sa recupereze clasicii genului (am auzit de pilda ca regizorul Villneuve va incerca in curand o reeditare cinematografica a epopeei “Dune”) literatura romana(o parte a ei) “inchide portile” celor ce au marcat si continua sa marcheze un gen iubit de tineri si nu numai…
    Va multumesc, toate cele bune !

    • Bună ziua, vă mulţumesc pentru aprecieri. Da, antologiile Gardner Dozois au fost traduse şi în limba română. Le puteţi găsi la Editura Nemira, alături de alte scrieri SF.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

WWW