Apariţii editoriale: ”Reinventarea capodoperei – drumul prin oglindă”, de Ion Popescu-Brădiceni

În colecţia ”Opera Omnia – publicistică şi eseu contemporan”, a apărut recent volumul ”Reinventarea capodoperei – drumul prin oglindă”, de Ion Popescu-Brădiceni.
Este, în fapt, un periplu prin universul acelor creaţii ale autorilor români ce se ridică la statutul de capodoperă, cu o analizare, explicitare şi interpretare doctă a textelor, un fel de dicţionar al pietrelor de temelie în literatura română.
Pornind de la operele lui Nicolae Manolescu (redăm aici un extrem de sugestiv pasaj: ”Nicolae Manolescu a dedicat câteva titluri proprii fenomenului lecturii. Astfel pentru
el, lectura este calea sigură de form(ul)are a unui om cult. Un intelectual autentic scrie Cartea, un scriitor scrie nişte cărţi, cu excepţia celor mari care se reîntorc la căutarea cărţii, de căpătâi, în litera şi în spiritul ei, a ceea ce dinainte de-a se fi degradat în cărţi, precum Ideea în idei şi precum Cuvântul în cuvintele «secularizate»”) şi arătând care este rolul lecturii, al traducerii, al recitirii operelor în viziunea a diferiţi critici şi exegeţi literari, autorul oferă astfel cititorului un veritabil îndrumar despre cum să abordeze relaţia cu cartea şi cum să înţeleagă importanţa acesteia.
Se mai arată că ”Înţelegerea (superioară, deci critică şi, suplimentar, metacritică plus transcritică –n.a.) e fundamentală în lectură. Ea pune temeiul pe care „dublul” ia conţinut şi formă, iniţial dintr-o perspectivă necritică. Fiindcă, pe lângă soartă, cărţile au şi suflet”.
Un ghid nu doar către lectură, ci şi către universul tainic al cărţii.
Remarcând că ”Povestea «Prostia omenească» a lui Ion Creangă e tare ciudată şi extrem de ezoterică, deşi tonul ironic-jucăuş, jovialitatea povestitorului, parodierea formală a clişeelor basmului, auto-prezentarea ironică ne introduc, care-va-să-zică într-un basm… exoteric”, autorul, în analiza sa asupra operei respective, mai relevă: ”Dar cum drumul înseamnă cunoaştere, pentru Ion Creangă el înseamnă şi comprehensiune”.
Operele citate sunt analizate în profunzime, căutându-se a fi atinse toate sensurile ascunse, intuibile sau subînţelese.
O amplă analiză este făcută şi antologicei poeme argheziene”Aleluia!”. (Tudor Arghezi: „Aleluia” – O interpretare transmodernistă ), o desluşire a sensurilor filosofice, religioase ce nu sunt accesibile celui nespecializat în analiza critică de acest tip.
”Împreună cu Lucian Blaga, trăim mitul ca pe o poveste adevărată şi, în acelaşi timp,
ireală şi ca pe o poveste într-o poveste al cărei grăunte este mitul raiului lipsit de prejudecăţi, al expresiei libere de orice convenţionalism, al manifestărilor fireşti ca ale naturii înseşi”, notează autorul în analiza făcută poemului ”Pădureanca”, al ilustrului gânditor român, făcându-se, totodată şi o paralelă cu nuvela ”Cezara”, de Mihai Eminescu.
În cuprins se mai găsesc ”Comunicarea cu stările superioare în poezia lui Ion Pillat”, ”Poeţii detaliului luminos” (Adrian Alui Gheorghe, Gabriel Chifu, Liviu Ioan Stoiciu , Arcadie Suceveanu, Coman Şova, Aurel Ştefanachi), apoi capitolul ”Poeţi basarabeni şi sârbi” (sunt citaţi Ion Anton, Leo Butnaru, Nicolae Dabija, Vasko Popa, Ljubomir Simovič).
Capitolul IV este rezervat Modelului generator de valori (include şi o analiză a lucrării Sărmanul Dionis, de Eminescu). Apoi cartea „Locul gol” de Dumitru Velea, „Mac şi memorie” de Paul Celan, articolul ”Ion Lotreanu, aed la confluenţa limbajelor poetice”, materiale despre poeţii Emilian Mirea, Doina Drăguţ, Alex Gregora, Petru Istrate, iar Capitolul V (intitulat ”Vreun cronicar contemporan”) îi prezintă pe Mircea Cărtărescu, Lazăr Popescu, Silviu D.Popescu, Andrei Breabăn, Mircea Tutunaru.