Este o instituție înființată pe vremea guvernării PSD ce și-a propus realizarea unui proiect care are trei obiective:
a) crearea prin asociere a unor subramuri de activitate a industriei alimentare care să valorifice local producția de legume și fructe a micilor producători prin prelucrare primară (bulion, compoturi, produse tradiționale carne-lapte etc);
b) aducerea pe piață a acestor produse, ca și a legumelor și fructelor proaspete, prin piețe volante/itinerante, imitând exemplul piețelor din orașele europene occidentale,
c) încurajarea producțiilor de legume și fructe de calitate românească tradițională, concurând importul.
Pentru realizarea acestui proiect era necesară înființarea unei companii cu caracter public-privat care să organizeze și să intermedieze relația dintre micii producători, pe de o parte, și relația de prelucrare și vânzare, pe de altă parte.
Scopul nu era doar cel al aducerii pe piață a unor mărfuri de calitate la prețuri rezonabile, având ca efect și ajutorarea micilor produători, ci și un scop de natura raporturilor macroeconomice, acela al reducerii importurilor de alimente și, în consecință, de echilibrare a balanței comerciale.
Oportunitatea și necesitatea creării și funcționării Unirei erau importante în 2018-2019 deoarece guvernul PSD-ALDE ridicase mult nivelul veniturilor populației, ceea ce a condus la creșterea bruscă a consumului de mărfuri agroalimentare, dar această cerere în creștere nu a fost dublată de o creștere corespunzătoare a ofertei interne, ceea ce a condus la creșterea importurilor și, pe cale de consecință, la o creștere a deficitului comercial și, în final, a inflaței.
Unirea putea reduce importul prin acțiunile ei de valorificare și trimitere pe piață a unor cantități sporite de mărfuri agroalimentare românești.
Casa putea elimina sau măcar reduce fenomenul pervers al „foarfecelui prețurilor” manifestat prin situații ca acelea prin care vindem grâu și cumpărăm cocă congelată sau exportăm floarea soarelui in Ungaria și importăm de la ei uleiul.
Era salutar faptul că Unirea își propunea nu numai valorificarea resurselor agroalimentare locale, dar și a resurselor de pește din Deltă prin intermediul Bursei de pește, ca și valorificarea prin spălare și export a stocurilor de lână aflate la deținătorii de ovine.
În momentul de față, în condițiile crizei coronavirus, importanța Casei Unirea este și mai mare deoarece poate deveni un instrument extrem de eficient în combaterea speculei la produsele de primă necesitate, pe de o parte, iar pe de altă parte, deschide oportunități reale după criză de relansare a activității întreprinderilor mici și mijlocii din domeniul producției și prelucrării legumelor și fructelor.
Din păcate, Casa Unirea nu este ceea ce ar fi trebuit să fie și nu își realizează obiectivele propuse la înființarea ei.
Astfel, din cauze pe care nu am putut să le deslușesc, capitalizarea ei s-a făcut cu aproape un an întârziere, ceea ce a determinat ca obiectivul valorificării producției de legume și fructe din vara anului 2019 să fie ratat. În aceeași situație se află și începerea procesului de valorificare a stocului de lână, iar valorificarea prin prelucrare a peștelui din Deltă nu s-a putut face direct ci doar prin intermediul unei terțe firme, ceea ce a ridicat costurile peste media pieței.
Există importante deficiențe în funcționarea Casei, datorate atât managementului acesteia cât și poziției adoptate atât de vechea cât și actuala conducere a MADR. Consiliul de Administrație s-a format prin ordin de ministru, dar după nici mai mult de un an de funcționare membrii CA nu au primit din partea MADR contractele de mandat și nici nu sunt remunerați deși li se pretinde responsabilitate de business. Nu le-au fost încheiate nici polițele de asigurare. Conducerea executivă a Casei a ocolit în repetate cazuri acordul CA asupra unor cheltuieli sau investiții.
Astfel, Conducerea executivă a achiziționat un depozit în zona Focșani fără acordul CA (opoziția CA a fost în unanimitate) care nu a considerat valabilă nici oportunitatea achiziției și nici mărimea sumei de plată. Este motivul pentru care CA s-a adresat noului ministru al agriculturii, domnul Oros, pentru a-l informa asupra stării de fapt. Ca urmare s-a decis trimiterea corpului de control al ministrului la Unirea, după care nu s-a mai întâmplat nimic. Au avut loc câteva discuții la conducerea MADR dar doar cu caracter informal. Nu s-a decis nimic concret, nu s-a luat nicio măsură practică.
Problema a fost însă transferată în zona politică prin atacuri mediatizate între vechiul și actualul guvern pe tema utilității, funcționării și legalității Casei.
Evident, Casa Unirea are probleme majore în îndeplinirea obiectivelor sale, dar aceste obiective nu pot fi nici negate și nici măcar minimalizate mai ales în actuala situație de criză și incertitudine asupra viitorului aprovizionării din propducție proprie a populației cu produse agroalimentare.
Nevoia de un instrument de tipul și structura Casei Unirea este evidentă ceea ce ar trebui să determine conducerea MADR să ia măsuri urgente de resetare și repornire a activității Casei, eliminând deficiențele constatate atât instituționale cât și manageriale.
Casa trebuie să contribuie imediat și eficient la reducerea efectelor crizei prin valorificarea producției micilor și mediilor producători prin orientarea și sprijinirea prelucrării primare la nivel local. Ea poate atrage în procesul productiv o parte din diaspora revenită în țară și care nu se va putea reântoarce imediat în Occident deoarece și acolo vor fi probleme cu reluarea activității. Aceia care au origini rurale vor putea fi ușor asimilați în activitatea din domeniul agroalimentar.
Evident, este nevoie de crearea unei structuri de asimilare a acestora pe care Casa Unirea o poate genera cu brio. Astfel, nu numai că se obțin valoare adăugată și locuri de muncă, dar se și suplimentează oferta internă, reducând importurile.
Funcționarea Casei trebuie repusă pe baza parteneriatului public privat creând o unitate de interese între producători, organizații patronale, cooperatiste și stat.
P.S Salut inițiativa foarte recentă a conducerii MADR de înființare a unei platforme on line prin care micii producători să-și anunțe către lanțurile de supermarketuri oferta de legume în scoul valorificării ei prin retail. Este o încercare bine venită dar sper că prin aceasta, MADR nu intenționează să neglijeze în continuare Casa Unirea. Sunt lucruri total diferite. Nu numai că putem să ne întrebăm în ce măsură toți producătorii au acces la internet și în ce măsură supermarketul este dispus să preia oricum și de oriunde cantități și calități diferite de produse, dar trebuie și să subliniem gama mult mai largă și cu viziune strategică a obiectivelor Casei Unirea pe care o simplă platformă online nu le poate prelua.
