Din bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării au fost scăzute la actuala rectificare două miliarde de lei. La rectificarea precedentă, din vară, mai fusese scăzut un miliard. De fiecare dată, „liniştirea” transmisă de guvernanţi a fost că banii tăiaţi oricum nu erau folosiţi, pentru că erau destinaţi unor proiecte care nici nu existau decât ca nume şi ca intenţie şi că în realitate cadrele didactice şi cercetătorii nu vor avea de suferit, ba vor beneficia de sume suplimentare. Cu aceste diminuări plus explicaţiile aferente, identice de la o guvernare la alta, educaţia şi cercetarea ating un obiectiv mereu invocat, al continuităţii şi predictibilităţii; atât numai, că-l ating în sens rău.
Actuala tăiere din bugetul educaţiei (care între timp a devenit comun cu al cercetării) este definită astfel de la nivel ministerial: „Diminuarea cu suma de 2.000 milioane lei a titlului «Proiecte cu finanţare externă nerambursabilă aferente cadrului financiar 2014-2020» – Proiectul România modernă, România digitală, din care 400.000.000 lei reprezintă cofinanţarea naţională, iar 1.600.000.000 lei reprezintă fonduri externe nerambursabile – proiect nerealizat în precedentul mandat al MEN”. În vară, „diminuarea cheltuielilor cu suma de circa 1,03 miliarde de lei” era justificată inclusiv prin punerea la socoteală a „440 milioane de lei la Titlul 57 «Asistenţă socială», sume aferente programului «Merg la şcoală», întrucât, până în prezent, actul normativ necesar derulării acestui program nu a fost aprobat”. Profesorilor, şi în vară li s-a spus, şi acum li se spune că ei, de fapt, ies în câştig pentru că vor putea să fie folosiţi mai eficient banii tăiaţi din reducerile salariale de acum nişte ani, pe care-i mai au de recuperat eşalonat, pe baza Legii nr. 85/2016. În legătură cu aceasta, astă-vară s-a scris că „prin plata obligaţiilor către personalul didactic generate de sentinţele judecătoreşti, au fost obţinute economii cu dobânzile aferente. Suma rămasă după rectificare asigură plata salariilor până la sfârşitul anului, plata titlurilor executorii, precum şi plăţile ce derivă din aplicarea Legii nr. 85/2016”. În urma actualei rectificări, trimiterea este la aceeaşi lege: „Suplimentarea de la bugetul de stat, cu suma de 460 de milioane de lei, a titlului «Transferuri între unităţi ale administraţiei publice», pentru achitarea diferenţelor salariale prevăzute de Legea nr. 85/2016, restante din anul 2018 şi sume aferente anului 2019, pentru universităţile de stat”. Se vede cum o situaţie acută, de mare impact şi economic, şi emoţional, tăierea bruscă de sus până jos din venitul de toate zilele într-o vreme de criză urmată de tărăgănarea recuperării banilor, este manevrată de două ori la rând ca să se nege realitatea. Actuala rectificare chiar este comunicată sub un titlu care dă de înţeles că emiţătorul consideră ca limitată puterea de înţelegere a mesajelor de către receptor, din moment ce defineşte rectificarea prin „suplimentare” şi „majorare” cu câteva sute de milioane şi trece sub tăcere în definiţie diminuarea cu două mii de miliarde. „Rectificarea bugetară aprobată de Guvern, pentru Ministerul Educaţiei şi Cercetării: suplimentare cu 460 milioane lei de la bugetul de stat şi majorarea veniturilor proprii cu 129 milioane de lei” este intitulată comunicarea care abia în ultimul rând menţionează cea mai mare intervenţie bugetară, diminuarea, care singură este pe vreo trei sferturi mai mare decât suplimentarea şi majorarea arătate drept caracteristice pentru rectificarea în discuţie.
Şi la rectificarea bugetară din vară, şi la cea de acum, sumele tăiate cu explicaţia că reprezintă bani care oricum „nu se văd” pentru că nu au la ce să fie folosiţi provin din zona unor cerinţe pentru condiţii mai bune de acces la învăţătură: asistenţă socială, posibilitate de mers la şcoală, dotare cu mijloace moderne de lucru. E drept că fără legătură directă cu rectificările bugetare, însă tot din aria tăierilor de bani utilizabili în folosul şcolii, este de observat că prima cerere directă, explicită, de demitere la nivelul actualului Executiv vine din lumea şcolii, formulată de Asociaţia Elevilor din Constanţa pornind exact de acolo de unde se taie bani pentru că se spune că nu au la ce să fie folosiţi, adică de la o problemă socială, de acces la educaţie (transportul elevilor), iar cererea de demitere vizează ministrul educaţiei şi cercetării.
