În anii copilăriei eram fascinat de întâmplările Baronului Münchhausen; cartea pe care mi-o cumpărase mama în iulie 1957, la aniversarea zilei mele de naştere, a fost recitită, de mai multe ori, spre plăcerea mea de copil. Mai târziu, când eram elev la “Gimnaziul de Băieţi” din oraşul moldav Roman, au urmat audierea operetei pentru copii, ce fusese realizată de “Radiodifuziunea Română” (în care rolul Baronului era interpretat de actorul Ion Lucian, iar muzica aparţinea lui Nicolae Kirculescu) şi, mai târziu, vizionarea serialului de televiziune Aventurile echipajului Val Vârtej (unde Baronul Münchhausen era jucat de actorul Nicolae Gărdescu).
De abia în ultimii ani, când vârsta senectuţii mi-a oferit mult timp liber fără nicio îndatorire profesională, am luat din rafturile bibliotecii personale acea carte frumos ilustrată, recitind-o pe îndelete, însoţită de nostalgia tinereţii de altădată. În paralel, am consultat unele surse de informare publică, întemeiate pe o serie de date istorice, iar aspectele cunoscute astfel sunt valorificate acum în aceste însemnări, sperând că vor răspunde interesului cititorilor.
Astfel am aflat că a existat în realitate un ofiţer de etnie germană, pe nume Karl Friedrich Hieronymus, baron de Münchhausen (1720-1797) care devenise vestit pentru faptul că obişnuia să descrie, în dimensiuni exagerate, unele elemente ale vieţii personale şi, mai ales, anumite episoade din războaiele purtate de dânsul. Acesta s-a născut la 11 mai 1720 în orăşelul Bodenwerder, Weserbergland din Saxonia de Jos/Germania; părinţii săi se numeau Sybille Wilhelmine von Reden şi Georg Otto von Münchhausen. La vârsta de 13 ani, acesta a devenit paj la curtea Prinţului din Wolfenbüttel (Fürstentum Braunschweig-Wolfenbüttel), iar când avea 18 ani, ajunsese însoţitorul Prinţului Anton-Ulrich al cărui regiment era staţionat la Riga, actuala Capitală a Letoniei; exista în acea epocă obiceiul ca mulţi tineri din familii aristocrate să opteze pentru o carieră militară, activând în armata ţaristă din Rusia.
Baronul a obţinut brevetul de căpitan, participând în această calitate la Campania antiotomană din perioada 1740-1741. Atunci era şi maestru de călărie, fiind invitat de mai multe ori la moşia amicului său din ţara baltică, Georg Gustav von Dunten şi participând cu el la unele partide de vânătoare; acolo o va cunoaşte pe fiica acestuia, Jacobine von Dunten cu care se va căsători, trăind împreună patru decenii, dar fără a avea copii. În 1790 soţia sa va deceda, iar peste patru ani, Baronul se va recăsători cu o tânără pe nume Bernardhine von Brünn cu care va avea un mariaj fragil şi generator de scandaluri.
Este interesant următorul fapt biografic: din cauza minciunilor pe care le exprima deseori, Baronul nu era considerat un reprezentant onorabil al familiei nobiliare, în opoziţie evidentă cu alţi membri ai acesteia printre care s-a aflat Primul Ministru al Hanovrei, Gerlacht Adolph von Münchhausen (1688-1770), fondatorul “Universităţii din Göttingen”. Baronul a trecut în “lumea umbrelor” la 22 februarie 1797, când avea 76 de ani, la Hanovra.
Acestea au fost câteva date reale despre personajul care se afirmase ca un “Alter Ego al Minciunii”, intrând în galeria literară universală a personajelor adversare ale Adevărului printre care s-au aflat de-a lungul Timpului: Pyrgopolinices din comediile burleşti ale latinului Titus Maccius Plautus, Lelio din Mincinosul de Carlo Goldoni, magicianul Prospero, exilatul Duce de Milano din Furtuna de William Shakespeare, bogătaşul din Marele Gatsby de Scott Fitzgerald.
Pe marginea acelor realităţi confirmate de unele cronici şi documente de epocă, au apărut în diferite spaţii geografice poveştile şi ficţiunile. În anul 1785 era publicată în Anglia cartea scrisă de Rudolf Erich Raspe şi intitulată Baron Münchhausen’s Narrative of His Marvellous Travels and Campaigns in Russia. În anul 1786 apărea în Germania cartea Wunderbare Reisen zu Wasser und zu Lande, Feldzüge und Lustige Abentheuer des Freihernn von Münchhausen având ca autor pe poetul Gottfried August Bürger, exponent al curentului literar Sturm und Drang. În Franţa, vedeau lumina tiparului aventurile Baronului, descrise de Théophile Gautier într-o ediţie ilustrată de renumitul pictor şi grafician Gustave Doré. În toate aceste apariţii editoriale, celebrul personaj relatează la persoana întâia numeroase aventuri fantastice: cum ar fi călărit pe o ghiulea aflată în plin zbor; cum ar fi călătorit pe Lună; cum s-ar fi ridicat dintr-o mlaştină împreună cu calul său, trăgându-se în sus de păr; alte asemenea fapte fantastice, greu de imaginat şi, cu atât mai greu, de realizat.
Iată, spre exemplificare, un fragment elocvent în această privinţă: “Timp de trei zile după aceea, aşa de lipsiţi de busolă cum eram, am rătăcit, Dumnezeu ştie pe unde, până am dat de o mare ce părea neagră cu totul. Am gustat din ceea ce credeam că este o apă murdară, când colo, ne-am pomenit că era un vin pe cinste! A trebuit să ne dăm de ceasul morţii, ca să-i împiedicăm pe mateloţii noştri să nu se îmbete criţă. Numai că bucuria ne-a fost de scurtă durată, fiindcă, doar câteva ceasuri pe urmă, ne-am trezit înconjuraţi de balene şi de alţi peşti nu mai puţin uriaşi; unul dintre ei era aşa de lung, încât nu-i vedeai coada nici măcar cu luneta. Din păcate, n-am zărit monstrul decât în clipa în care ţâşni lângă noi: dintr-o singură sorbitură ne înghiţi nava cu toate pânzele sus şi cu catargele ridicate…”.
Simbolistica personajului mincinos a pătruns în diferite zone ale ştiinţei şi gândirii umane. În sursele pe care le-am consultat, am regăsit următoarele elemente mai însemnate: *În medicină, eminentul endocrinolog şi hematolog britanic Richard Alan John Asher a elaborat, în anul 1951, un diagnostic numit “Sindromul Münchhausen” care este o tulburare mintală, asociată cu severe dificultăţi emoţionale prin care o persoană reuşeşte să păcălească pe alta că ar fi bolnavă, îmbolnăvindu-se intenţionat sau provocându-şi, singură, anumite răni. *În epistemologie, a fost introdus termenul “trilema Münchhausen” pentru a desemna un experiment de gândire utilizat cu scopul de a demonstra imposibilitatea dovedirii oricărui adevăr, inclusiv în domeniile logicii şi matematicii. *În anul 2009 matematicianul olandez Daan van Berkel a introdus termenul “numerele Münchhausen” ş.a.
Nu puteam să nu ajung la realităţile autohtone unde am identificat, în ultimii ani, o sumedenie de “Baroni Münchhausen de Dâmboviţa”.
Naţiunea română post-decembristă a fost sistematic minţită cu promisiuni fără nicio acoperire:
–Unde sunt România educată, Pas cu pas, Lucrul bine făcut – lozinci sforăitoare care au fost create în laboratoarele fostului meditator provincial de la Cotroceni?;
-Unde sunt pensiile mărite şi indexările promise, bursele şcolare şi studenţeşti decente, noile locuri de muncă, bine plătite pentru tineri, care să nu îi mai determine să părăsească ţara lor natală?;
-Unde este preocuparea pentru crearea şi consolidarea familiilor tinere?;
-Unde sunt spitalele, creşele, şcolile, azilurile de bătrâni la standarde civilizate?;
-Unde este reţeaua de drumuri şi şosele moderne?;
-Unde este sistemul judiciar obiectiv şi competent în integralitatea sa, în locul celui obedient şi aservit unor scopuri politice?;
-Unde sunt relaţiile normale şi benefice cu toate statele vecine?;
-Unde se află negociatorii români eficienţi şi inteligenţi, asemănători celor ai multor state ale lumii?;
-Unde sunt literatura şi arta patriotică, menite să facă educaţia naţiunii?.
Baroane Münchhausen, te rog să revii pe malurile Dâmboviţei ca să îţi vezi “colegii de minciună” care ignoră pe toţi românii sinceri!
