Incertitudea și instabilitatea create de pandemie au poziționat companiile românești în postura de a activa urgent planurile de riscuri și de continuitate a afacerii (BCP – Business Continuity Plan). Unele au fost pregătite pentru o astfel de situație, altele sunt în căutarea acelor instrumente care le-ar permite continuarea activității în astfel de momente.
Este adevărat că o atenție sporită este bine să fie acordată în această perioadă activării planurilor contingente din BCP, și din planurile de risc dar la fel de importantă este analiza și impactul politicilor fiscale pe care fiecare companie le are implementate. Se anticipează o scădere mai mult sau mai puțin pronunțată a afacerilor, în mod evident, anumite industrii urmând să fie mai mult afectate decât alte industrii.
Într-un astfel de context macroeconomic, este esențială păstrarea unei economii funcționale atât la nivel macro, cât și microeconomic, axată pe menținerea unui nivel corespunzător de lichiditate în economie la un cost suportabil pentru toți actorii din economie, pe asigurarea mentinerii veniturilor populatiei (indiferent daca acestia sunt salarizati sau persoane fizice autorizate) reprezentând poate factorul principal pentru relansarea consumului și redresarea sectoarelor afectate. Cu alte cuvinte, lipsa de venituri a populației ar putea duce la o blocare a majorității sectoarelor economice, de la sistemul bancar, comerț, logistică până la servicii care ar duce la blocarea altor sectoare auxiliare cu efect de bumerang asupra veniturilor la bugetul de stat (afectând, evident nu numai investițiile guvernamentale, dar și întregi sectoare esențiale care sunt finanțate direct de bugetul de stat).
Autoritățile au comunicat că sunt în căutarea unor măsuri care să reducă impactul situației actuale asupra economiei. O primă masură anunțată este amânarea la plată a taxelor și impozitelor locale însă o astfel de masură, în mod evident, nu poate reprezenta o soluție pentru ceea ce se anticipează a fi impactul pe termen mediu sau scurt al situației actuale.
Rămân totuși neabordate impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe venit și taxele salariale și nu numai. O amânare sau eșalonarea la plată a unora din aceste taxe și impozite ar putea reprezenta o soluție sustenabilă pentru îmbunătațirea capitalului de lucru al companiilor și pentru evitarea blocajelor la plată și intrarea în insolvență.
Trecem prin momente în care dialogul deschis dintre autorități și mediul de afaceri este absolut esențial. Este îmbucurător faptul că autoritățile în aceste momente transmit mesajul că sunt deschise dialogului astfel încât împreună să putem adresa potențialul impact într-un mod eficient și aplicat.
Credem că aceste măsuri ar trebui să aibă la bază un criteriu esențial cu impact direct asupra companiilor și al economiei, respectiv menținerea de lichidități în economie, evitarea blocajelor la plată, menținerea locurilor de muncă.
În acest context, impactul major atât asupra lichidităților companiilor, cât și asupra bugetului de stat provine din valoarea taxelor și impozitelor salariale și a taxei pe valoarea adăugată. Reamintim una din măsurile fiscale deja implementate în trecut în materie de TVA, respectiv sistemul de TVA la încasare.
În câteva cuvinte, acest sistem presupune că obligația de declarare și plată TVA către bugetul de stat intervine la momentul încasării facturilor de la clienți. Implicit, dreptul de deducere TVA în cazul achizițiilor intervine la momentul plății facturilor către furnizori. Un astfel de sistem este extrem de benefic întrucât are un impact direct strict asupra cash flow-ului companiilor deoarece contravaloarea TVA din facturi nu reprezintă niciun venit și nicio cheltuială, fiind doar o taxă datorată bugetului de stat.
În prezent, acest sistem poate fi implementat doar de IMM-urile a căror cifră de afaceri nu depășește suma de 2.250.000 lei (aproape 500.000 EUR). Totuși, considerând contextul actual, extinderea posibilității aplicării acestui sistem la nivelul tuturor contribuabililor, persoane juridice, din România ar putea, pe de o parte, să diminueze impactul în cashflow al acestora, iar considerând că platforma este deja aplicabilă anumitor contribuabili, considerăm că extinderea acestui sistem ar putea fi realizat fără impedimente la nivelul autorităților, fiind ușor de implementat, astfel încât obiectivul final să rămână continuarea încasărilor din TVA la bugetul de stat și evitarea blocajului la nivel de companii.
Cu siguranță multe alte măsuri trebuie sa fie luate în considerare, mai ales având în vedere flexibilitatea demonstrată de Comisia Europeană în ceea ce privește deficitul bugetar la nivel de țară, precum și ridicarea limitărilor cu privire la ajutoarele de stat pentru statele membre. La nivel European există deja exemple de state care au anunțat o serie de măsuri fiscale extrem de agresive în sensul impulsionării economiilor proprii, precum Germania. Desigur România nu va putea să importe mutatis mutandis măsurile implementate de alte state, întrucât economia fiecărui stat are elementele sale specifice, însă, cu siguranță guvernul în colaborare cu mediul de afaceri din România va putea identifica acele masuri potrivite pentru economia românească. Spre exemplu, considerăm că Banca Națională a României va fi unul din actorii principali în perioada imediat următoare având o responsabilitate uriașă nu numai în ceea ce privește rata dobânzii de referință sau valoarea monedei naționale în raport cu alte valute, ci și în rolul său de regulator al sistemului bancar. De asemenea, statul va trebui să crească volumul proiectelor investiționale.
Dar această perioadă nu poate fi în întregime trecută în sarcina autorităților. Mediul privat va trebui să dea dovadă de maturitate și responsabilitate financiară prin reducerea inteligentă a costurilor, managementul eficient al capitalului de lucru și analiza investițiilor, dar și a politicii de dividende în special a distribuirii lor și a politicilor de finanțare. Măsurile pe care companiile le vor implementa în acest context trebuie să fie analizate având în vedere efectele pe termen lung și costuri. Cu alte cuvinte, măsurile care pot părea eficiente financiar pe termen scurt se pot dovedi ineficiente și extrem de costisitoare pe termen lung.
Aceste circumstanțe ne vor testa, fără indoială, maturitatea și hotărârea ca țară. Credem însă că un dialog deschis între autoritățile guvernamentale și sectorul privat va duce la identificarea măsurilor financiare și fiscale corecte și reprezintă, în viziunea noastră, singura soluție pentru a sprijini economia în drumul greu spre revenire. Dar acest dialog trebuie să înceapă acum!
