Guvernul afirmă că nu mai are surse financiare pentru a susține actuala formă de organizare a învățământului, cu burse, plata cu ora, număr de ore/cadru didactic etc., greviștii spun că vor fi supraîncărcați, că actul de educație va avea de suferit, că vor munci pentru aceiași bani mai multe ore, că unele școli se vor desființa sau comasa, unele cadre didactice rămânând fără ore de predare etc., părinții și copii fiind la mijloc, prinși fără voia lor în acest conflict.
Răspunsul la această problemă este unul rabinic: toți au dreptate. Într-adevăr, guvernul are mari dificultăți în a finanța învățământul, pe de o parte, iar pe de altă parte trebuie să corecteze unele lucruri care au devenit total ilogice. De exemplu, nu poți acorda bursă de merit cu niște medii care nici măcar nu sunt mediocre. Ce merit este acela cu note cu care abia se trece clasa? Este contradicție în termeni! Dacă este nevoie, și este, atunci acorzi burse sociale, diferite programe sociale etc. Pe de altă parte, și profesorii au dreptate: de abia ce s-au dotat unele școli cu tablete, calculatoare etc., iar acum le desființăm sau le comasăm. Cine va avea de suferit? Copiii de la aceste școli, părinții care se străduiesc să le ofere o educație, evident, consecințele vor duce la multe nemulțumiri și la un haos. Așadar, toți au dreptate, dar consecințele sunt extrem de grave, pentru că, din punctul meu de vedere, educația este, ar trebui să fie, pilonul de bază a existenței unei societăți, chiar și peste sănătate! Degeaba sănătate fără educație, convețuirea dintre semeni se bazează pe educație, cu toate consecințele, pozitive sau negative. Probabil că și guvernul este conștient de importanța educației, dar poate nu a avut timp să gândească o reformă adevărată în sistemul educațional al României. O reformă făcută pe parcursul a 2-3 ani, cu analize punctuale pe fiecare școală și localitate, cu participarea tuturor celor implicați, guvern, profesori, părinți, comunități locale. Dar suntem cu cuțitul la os în ceea ce privește deficitul bugetar, trebuia să se facă ceva urgent. Cu toate acestea, o comunicare mai bună din partea guvernanților ar fi fost de ajutor, iar măsurile care s-au luat acum ar trebui să fie pe o perioadă limitată sub condiția ca să se reformeze întreg sistemul de învățământ din România. Cum? Nu trebuie să inventăm roata, nici mersul pe jos, există exemple de bune practici în Europa, ce ne împiedică să le preluăm? Sistemul de învățământ trebuie organizat în așa fel încât să răspundă cerințelor actuale, iar cel mai important, să fie doar în interesul copiilor. Nu al guvernanților sau al profesorilor, știți la ce mă refer!
Aș merge chiar mai departe în a sublinia importanța educației pentru o țară: pentru un sistem educațional performant merită orice sacrificiu, chiar și impozite și taxe mărite! Nu sună prea bine să vorbesc despre măriri de impozite și taxe, dar dacă trebuie, evident după ce am curățat și peticit sau înlocuit sacul bugetar cu unul nou, fără găuri pe unde se scurg banii adunați de la contribuabili, pentru viitorul copiilor noștri merită orice sacrificiu! Altfel, îi vom sacrifica pe ei, îndatorându-i pe mulți ani de acum încolo, fiindcă asta înseamnă deficit bugetar, împrumuturi pe care le vor restitui copiii și nepoții noștri. Asta vrem?
