Un proiect de lege care birocratizează tot mai mult activitatea ONG-urilor a trecut de Senat, urmând să ajungă în Camera Deputaților, care este for decizional. Despre ce este vorba? Proiectul de lege își dorește să oblige toate entitățile non-profit organizate în conformitate cu OG 26/2000, respectiv asociații și fundații, să își publice toate sursele de finanțare și identitatea donatorilor ,,indiferent de provenienţa lor, cu precizarea tuturor elementelor de identificare ale persoanelor fizice – pentru sume mai mari de 5.000 de lei, și juridice”. Cu alte cuvinte, pentru donații, de exemplu, de la sute sau mii de persoane fizice, să se depună la ANAF o declarație de finanțare cu nume și prenume, CNP-uri etc. Asta este culmea birocrației! Ce facem cu GDPR-ul? Apoi, să facem liste cu sute de persoane? Asta în condițiile în care ONG-urile depun deja o declarație de trezorerie introdusă de abia un an, anexată la Situațiile financiare anuale în care sunt trecute sursele de finanțare și modul lor de cheltuire, pe lângă datele din situațiile depuse!
De ce se dorește încărcarea din ce în ce mai mult a birocrației deja existente? Să dau un exemplu: sunt organizații sindicale cu mii de membri care lunar depun o cotizație, câte pagini de declarații de finanțare vor depune? Zeci, sute? Este o nebunie! Mai mult, persoanele juridice depun deja o situație privind sponsorizările la ANAF, Declarația 107, în care se menționează beneficiarii sponsorizărilor, trebuie doar să fie valorificate declarațiile care deja se depun, ori noi dorim să mai adăugăm altele? Oricum, birocrația sufocă firmele, acum vrem să sufocăm și ONG-urile? Ne plângem mereu că firmele nu sponsorizează, așa cum se întâmplă în occident, suficient spitalele, școlile, sportul, cultura etc., dar cum să o facă dacă deducerile fiscale pentru sponsorizări sunt foarte mici, iar pe deasupra, an de an mai adăugăm ceva la birocrație?
