Părăsind Uniunea Europeană, agricultorii britanici pierd ajutoare în valoare de mai multe miliarde euro primite până acum în cadrul Politicii Agricole Comune (PAC).
Mulți, mai ales în Regatul Unit, își pun întrebarea ce va deveni agricultura într-o țară care iese brusc din politica agricolă comună (PAC) după ce a beneficiat de avantajele ei vreme de 46 de ani? O întrebare pe care și-o pun și europenii. Specialiști în domeniu spun că Regatul Unit va fi, pentru mai mulți ani, obiectul mai multor „curiozități” impuse de Brexit și va avea rolul de laborator experimental pentru o nouă autonomie agricolă. S-a creat un context în care detractorii PAC trebuie să facă față comentariilor celor ce văd avantajele minore obținute de britanici în noua lor configurație. Nu este un secret că și Europa agricolă trebuie să se reinventeze printr-un nou proiect comun european. Nu este exclus ca plecarea britanicilor din Uniune să fie un prilej pentru membrii ei să strângă şi mai mult rândurile.
Britanicii au criticat în mod sistematic costul PAC, acuzând-o de toate relele, inclusiv de degradarea mediului. Schimburile de critici între miniștrii și între șefii de stat privind politica agricolă comună au împins agricultorii britanici în favoarea Brexit, contrar poziției sindicatelor agricole, convinse că interesele lor sunt mult mai bine aparate, susținute în cadrul Uniunii Europene.
Ce i-a împins pe agricultorii britanici să voteze în favoarea Brexit
Contribuția britanică la bugetul politicii agricole comune (PAC) a fost cu abilitate plasată în centrul dezbaterilor, convingându-i pe agricultori să nu mai fie de acord cu efortul financiar al Regatului Unit la bugetul european și să voteze, în 2016, pentru ieșirea din UE. Prezentat ca „o șansă unică de transformare radicală a sectorului agricol”, spune Ludivine Petetin, conferențiar la universitatea din Cardiff, într-un raport de specialitate, Brexit se va orienta, deci, în această direcție. Normele europene vor fi considerabil „îndulcite”. La fel, numeroase reglementări care înainte erau considerate piedici. Este cazul OGM, condițiile de întreținere a animalelor, nitraţii sau pesticidele.
Linia fixată de Londra pentru viitoarea sa politică agricolă este însă un fel de „Brexit verde” și o nouă formă de acordare a subvențiilor după principiul”banul public pentru bunuri publice”. Mai clar, agricultorii britanici în loc să fie remunerați pentru a produce, vor fi remuneraţi pentru o „campanie mai verde și mai ecologică”.
Ce va fi după 2022?
Va fi necesară o lungă perioadă de tranziție agricolă – între 5 și 8 ani – pentru adaptarea agricultorilor la noul regim de finanțare, spune Ludivine Petetin. Această adaptare este considerată „indispensabilă pentru a face față la o schimbare radicală”, mai ales pentru micile exploatări familiale care depindeau în mod obligatoriu de ajutoarele directe europene. Guvernul britanic s-a angajat la o finanțare stabilă până în 2022. După acea dată, nivelul ajutoarelor acordate agricultorilor este nesigur, mai spune Ludivine Petetin în raportul său. Regatul Unit primea subvenții de la UE de aproape 4 miliarde de euro anual, de două ori mai puțin decât Franța (8,9 miliarde), prima beneficiară a PAC .
O altă schimbare majoră în agricultura britanică post-Brexit se referă la calitatea alimentelor, dezvoltarea rurală nemaibeneficiind de finanțare. Și mai surprinzător este faptul că agricultorii britanici nu vor beneficia, toți, de același regim. Anglia, Țara Galilor, Irlanda de Nord, Scoția vor avea specificitățile lor, chiar dacă vor exista concurenţe între diferitele regiuni.
Mâna de lucru, sub tensiune
Între problemele spinoase ce trebuie soluționate, mâna de lucru se află la loc prioritar. Odată cu încetarea liberei circulații a persoanelor în Regatul Unit, obținerea personalului necesar filierelor agroalimentare britanice se anunță complicată. Foarte problematică va fi recrutarea de personal veterinar care să lucreze în abatoare. În acest moment, 95% din personalul angajat în acest sector este reprezentat de oameni proveniți din UE. Din cei 800.000 de muncitori sezonieri necesari în sectorul horticol britanic; 98% provin tot din UE.
