În unele campionate din Europa domnește un soi de monotonie, de ”moarte” a imprevizibilului care, în afara fanilor echipelor care ies mereu învingătoare, ar putea plictisi, din punct de vedere al suspansului, orice microbist.
Mai concret:
Italia: din 2011 până în 2020, aceeași campioană: Juventus. Laureate recente: Inter, Milan, Napoli.
Germania: din 2012 până în 2022, aceeași campioană: Bayern München.
Franța: din 2012 până în 2022, PSG are 9 titluri de campioană, serie întreruptă doar de Monaco (2016/2017) și de Lille (2020-2021).
În aceste condiții, implicarea în lupta pentru titlu sau măcar pentru podium a altor echipe ar face competițiile respective mult mai interesante. Tentative există, dar oare cu câte șanse de succes?
Cel mai aproape de a produce minunea au fost, în Italia, AS Roma, care în sezonul 2013/2014 înregistra o serie de 10 meciuri câştigate consecutiv la debutul campionatului, mulţi văzându-i atunci favoriţi în faţa pe atunci încă foarte puternicei Juventus. Însă tot Juve a avut câștig de cauză în final. Iar în Germania, sezonul trecut, Borussia Dortmund, care, după cum fanii fotbalului știu prea bine, a ratat dramatic, în ultimele minute, titlul în fața eternei rivale Bayern.
Însă per ansamblu surprizele par din ce în ce mai puțin probabile.
Am urmărit recent evoluțiile unor echipe care, chiar dacă nu au forța de a detrona liderii, ar fi putut să urce în clasament și să ofere mai multă ”sare și piper” în campionatele respective.
Marseille nu își revine, cel puțin deocamdată, nici sub comanda lui Gattuso, prestează jocuri neinspirate și adună puține puncte. Cel mai recent rezultat (0-1 cu Nice) i-a dus pe marseillezi tocmai pe locul 8, cu trei înfrângeri în ultimele patru partide disputate.
Vineri seară, Borussia Dortmund s-a impus, pe teren propriu, cu 1-0 în fața celor de la Werder Bremen, însă a fost, probabil, una dintre cele mai ”chinuite” victorii ale galben-negrilor pe teren propriu, venită cu ceva șansă, după o evoluție ștearsă și un joc relativ anost. Nu e vorba dacă meritau să obțină cele 3 puncte (cu îngăduință, da), dar cert este că, cu un astfel de joc, nu pot emite nicio pretenție în duelul de la distanță cu Bayern sau cu revelația Leverkusen.
Aseară, într-un meci din etapa a noua din Serie A, Fiorentina a primit, pe teren propriu, replica codașei Empoli. Desigur că oaspeții aveau nevoie disperată de puncte, dar trebuie spus că alb-violeții aveau, la acel moment, cinci victorii, două egaluri și o singură înfrângere, iar, în cazul unui succes, i-ar fi egalat la puncte pe marii rivali de la Juventus – aflați pe locul trei, cu 20 de puncte, doar două mai puțin decât liderul Inter!
Sigur, în Italia nimeni nu se gândește la Fiorentina când vorbește de podium, dar de ce să nu încerci, dacă ai o serie pozitivă și ești ”pe val”?
Decepția de pe Artemio Franchi a fost totală. Timp de 96 de minute, Fiorentina a atacat haotic, neinspirat, și nu a reușit să își creeze decât puține situații de gol, și acelea ratate sau apărate de excelentul portar al oaspeților, Berisha. Ceva nu s-a legat, am asistat la o ofensivă sterilă, iar Empoli, în replică, nu doar că s-a apărat foarte exact, dar la contraatacuri a arătat foarte multă calitate în pase, ceea ce s-a văzut și la primul gol, al omniprezentului Caputo, și la superba combinație de la golul al doilea, semnat de Gyasi. Dacă amintim că în prelungiri Destro a fost la un pas de 3-0, rămas singur cu portarul advers (dar șutând pe lângă), avem un tablou complet al partidei.
Firește, vor mai exista răsturnări, campionatele sunt abia la început, sperăm în mai mult dramatism pe parcurs și ca mai multe echipe să lupte măcar pentru podium, dar deocamdată ”urmăritorii” au dezamăgit. Nu întotdeauna prin rezultat sau loc în clasament, dar mai ales prin nivelul de joc.
