Replici și situații amuzante cât cuprinde în această savuroasă comedie poloneză, prezentată la Cinepolska pe TIFF Unlimited.
De la parodierea prezentării începutului unui meci de fotbal până la discuțiile ”în familie”, de la glumele făcute pe seama relației profului de sport cu elevele până la vizita soților Tadiek și Elzbieta împreună cu copiii la niște prieteni unde se bea coniac și se consumau creveți, pe fundalul muzicii din ”Lacul lebedelor” de Ceaikovski, ”Cândva, odată” (O: Zupa Nic) are de toate.
Gagurile se succed natural, cu doza de ”hiperbolizare” aferentă, pentru a spori efectul comic.
Apoi, pe ritmuri rock sunt parodiate diferite situații și probleme sociale, încercând să treacă un pic ștacheta peste statutul de ”comedie de familie”. Păcat doar că este ceva ocazional, dacă realizatorii ar fi insistat mai mult pe inserarea unor astfel de momente cred că ar fi fost și mai bine.
Tadiek era un ”prieten de nădejde al lui Bacchus” (ulterior va face puțin și pe contrabandistul, însă fără succes prea mare într-o primă fază…), ceea ce creează o mulțime de situații ilare, iar mama, respectiv bunica copiilor aveau personalitate și energie… cât pentru toată familia la un loc.
Sigur, problemele de cuplu sau cu copiii sunt amuzante, dar e mai greu să țină o comedie chiar de la început până la sfârșit. Ar fi ieșit mai bine cu un plus de complexitate (la nivel de film comic, desigur), dar partea bună este că poantele chiar te fac să râzi, este o vizionare agreabilă comparativ cu unele pelicule de gen care fie abundă în trivialități, fie îți smulg cu greu un zâmbet.
Actorii se achită bine de sarcină, dar poate cea mai plăcută surpriză a fost fetița care joacă în rolul Martei (Barbara Papis), care la o vârstă extrem de fragedă dovedește reale calități cinematografice.
Spre deosebire de multe filme care încep mai slab și păstrează ce e mai bun pentru sfârșit (dând impresia că ”salvează” scenariul prin concentrarea mai multor elemente, inclusiv rezolvări de conflicte, la final), ”Cândva, odată” (după o părere personală, desigur), pare că promite foarte multe după (cam) primele 25 de minute, însă începe să se mai ”stingă” pe parcurs, multe dintre elementele comice devenind previzibile sau chiar repetitive.
Per ansamblu, o comedie agreabilă, bună de văzut într-un moment de relaxare, cu faze suficient de amuzante cât să țină spectatorul treaz. Nu trebuie să ai așteptări enorme, dar nici nu dezamăgește.
