Finala B nu a semănat deloc cu semifinala durerii. La ponton, Cătălin a spus clar că trage linie, a închis durerea în suflet și a ales să lupte.
A trecut primul linia de sosire, o cursă de provocare mentală, o cursă pentru ceea ce va veni. Nu munca l-a speriat, nu rezistența l-a făcut să se teamă, răbdarea de a face lucrurile așezat și fără să-și lase corpul să domine mintea.
”Nu e o dramă, sunt tot eu. Am primit o lecție ca sportiv, ca om. Toată lumea aștepta să câștig medalie. E un exemplu de presiune care e negativă. Credeți-mă, eu sunt cel mai afectat. Am tras linie după semifinală și am știut că această cursă din finala B va fi prima din seria noului ciclu olimpic, cel care se va încheia la Los Angeles 2028!” și-a asumat Cătălin eșecul.
Cătălin va vâsli în continuare pentru vis. Un vis în care i-a atras pe toți cei care i-au fost alături în ultimii patru ani: antrenor, preparator, soție, familie și prieteni.
Puștiul care la Tokyo 2020 a fost coechipier cu Victor Mihalachi, a învățat multe de la acest Paris 2024. Asumat, Cătălin acceptă învățarea lecției răbdării, această taină care transformă sportivul în campion. Va avea 30 de ani la Los Angeles, vârsta maturității în sport.
Cursa de la Paris 2024 e povestea unui eșec, este dovada că nu a făcut ce trebuie. Azi, Cătălin a fost al 9-lea, dar nu și-a pierdut credința și încrederea că poate atinge visul. Asta e cea mai mare victorie a unei zile dureroase.
”Din păcate nu am ajuns la obiectivul pe care mi l-am propus și este o lecție pentru mine. Jocurile Olimpice le voi ține minte toată viața, cu siguranță. Cel puțin această ediție.
În semifinală nu am reușit să fac față condițiilor meteo și efectiv m-au scos din ritm acele valuri, care mi-au luat din direcție. La un moment dat, a trebuit să mă concentrez mai mult pe cârmă decât pe palele cu care trebuia să înaintez. M-am ținut de tactică până în ultimii metri. Din punctul acesta de vedere a fost excepțional. Am simțit că m-am urcat pe adversari, însă avantajul pe care l-au avut ei în ultima parte și-a spus cuvântul. Acele sutimi le-am pierdut exact în ultimii metri. Am controlat foarte bine cursa în prima parte, am vâslit relaxat, știam că pot declanșa finișul. Am și făcut-o în ultimii 300 de metri, am urcat, însă, cu vremea nu te poți pune. Asta este principala concluzie pe care o pot trage.
Este o oarecare frustrare, însă pentru mine mai mult decât orice este o lecție bine primită. Cred că aveam nevoie de o astfel de cădere. Sigur, nimeni nu și-ar fi dorit ca această cădere să fie la Jocurile Olimpice, vorbim despre competiția supremă și este foarte dureros. Dacă era un campionat european poate era o mică lecție și atât. Dar cu siguranță valoarea acestei lecții, pentru că a fost primită aici la Jocurile Olimpice are însemnătate. Este dureros într-adevăr, însă am tras linie imediat după acea semifinală. Privesc cu mare încredere spre viitor, cu prima cursă, Finala B pe care am câștigat-o după acel eşec. Vreau să cred că de acum încolo așa va fi.
A fost de dureros, însă nu am fost într-atât de dezamăgit încât să cad lat. Nu cred că mă reprezintă această stare. Pur și simplu am încercat să trec peste gândindu-mă că tot ce am clădit până astăzi sunt o bună bază pentru mine ca om, ca sportiv, și cu siguranță pot face în continuare performanțe la fel de strălucitoare.
Sigur că poate fi o bază pentru Los Angeles, însă nu vreau să mă gândesc prea departe. Nu vreau să mă gândesc chiar la Jocurile Olimpice. Îmi doresc să clădesc o carieră frumoasă, să obțin rezultate în fiecare an la fiecare competiție la care particip. Voi lăsa timpul să treacă, cu siguranță mă voi ține de obiceiul meu de sportiv muncitor, îmi place să mă dedic la fiecare antrenament. Cred că nu voi face rabat de la absolut nimic din ce am făcut până astăzi, voi rămâne același Cătălin și voi munci la fel pentru același vis.
A fost un an foarte greu, plin de emoții și cred că mai este nevoie de ceva timp pentru a mă întări ca sportiv, sau poate chiar ca om. Poate am nevoie de mai multă tărie pentru a reuși să urc pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Într-adevăr s-a creat o presiune, am simțit-o, însă nu aceasta a fost principala cauză care m-a împins în Finala B. Înainte de start în semifinală am fost foarte degajat, bazându-mă pe propriile puteri. Ştiam că dacă mă țin de strategie totul va fi bine. Din nou, revin la aceeași concluzie, cu vremea nu te pui. Valurile și vântul m-au încurcat. Au fost detalii tehnice pe care nu le-am respectat cu strictețe și asta m-a costat. Dar nu există scuze în sport, până la urmă despre asta e vorba. În Finala B vântul s-a canalizat, a bătut din partea dreaptă, așa cum m-am pregătit la Snagov. Nu a fost să fie.
Sunt încrezător și sunt sigur că după un alt ciclu olimpic îmi voi juca șansa mult mai puternic. Aveam nevoie de acea cumpătare, am vorbit adesea despre cumpătare, deși vorbim despre o cursă rapidă, care trece foarte repede. E nevoie de acea liniște. E doar o etapă a vieții, o lecție pe care am primit-o acum. Mulțumesc lui Dumnezeu că acum sunt în picioare și că vă vorbesc”, a recunoscut Cătălin Chirilă.
Din toată inima, o mare îmbrățișare Cătălin! Ție și echipei tale, antrenorului Florin Popescu!
Sursa: COSR, Facebook