Aflându-mă la Roma pentru consultări bilaterale în perspectiva marcării “Anului Internaţional al Tineretului”/1985, am avut o dimineaţă liberă înaintea zborului cursei Tarom spre Bucureşti şi am decis să mă deplasez de unul singur la Florenţa cu trenul, fără a apela la asistenţa logistică din partea organizatorilor. Pot spune că am reuşit să înving timpul şi să vizitez câteva “obiective turistice în aer liber” care mi-au rămas în memorie; pe atunci eram încă tânăr şi, în consecinţă, dispuneam de energia necesară unei deplasări pietonale cât mai rapide şi mai eficiente. Iată ce mi-am notat în cele câteva opriri pentru a bea o cafeluţă sau un sirop; aspectele respective le-am precizat sau dezvoltat ulterior pe baza ghidului turistic în limba italiană şi a hărţii urbane cumpărate la începutul mini-călătoriei mele.
*Ponte Vecchio peste râul Arno a fost construit pe vremea romanilor, făcând legătura cu Via Cassia ce conecta Roma de oraşele din nordul Italiei; deci îşi merita întrutotul numele devenit celebru. În documentele vremii apăruse menţionarea sa încă în anul 966, dar a fost distrus de un mare potop şi refăcut în anul 1345 în forma existentă până în zilele noastre. El este singurul care a scăpat de bombardamentele aeriene ale trupelor germane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ca zonă exclusiv pietonală Podul este extrem de aglomerat cu turişti care vizitează numeroasele magazine de bijuterii scumpe, dispuse pe ambele părţi ale sale.
*Fontana del Porcellino este o statuetă de bronz a unui mistreţ. Se crede în mentalul local că aceasta îţi poate îndeplini dorinţa de a reveni la Florenţa numai dacă vei mângâia porcuşorul pe rât şi vei pune o monedă în gura sa. Deşi am procedat în acel fel, nu am mai ajuns niciodată în oraşul de pe malurile râului Arno, dar – ca o recompensă spirituală – au ajuns acolo soţia mea împreună cu cei doi fii ai noştri şi au reuşit să viziteze multe muzee printre care Galleria degli Uffizi, Muzeul “San Marco”, “Galeria Academiei”, Muzeul Naţional “Bargello”, Muzeul “Galileo”.
*Campanille di Giotto/Turnul Clopotniţei cu 414 de trepte a fost construit timp de un sfert de veac, din 1334 până în 1359, în el regăsindu-se contribuţia artiştilor Giotto, Andrea Pisano şi Francesco Talenti. Despre unul dintre marii maeştri evocaţi Bocaccio scria: “Giotto avea un talent atât de minunat, încât nu exista nimic din ceea ce a produs în veşnica-i mişcare natura care să nu fi fost zugrăvit de el într-un mod atât de asemănător, încât aveai impresia că aceasta nu mai este o copie, ci mai degrabă obiectul însuşi. Deoarece a scos din nou la lumină arta care fusese de mai multe veacuri îngropată din pricina rătăcirilor celor care pictau, dorind mai degrabă să facă pe placul ochilor ignoranţilor decât ai celor înţelepţi, el poate fi pe bună dreptate numit unul din aştrii gloriei florentine… Ceea ce ridica şi mai mult meritul său era modestia foarte rar întâlnită printre cei de-o seamă cu el. Avea ambiţia să fie prinţul pictorilor; cu toate acestea, nu voia nici măcar să i se spună <maestru>. Această modestie nu făcea, însă, decât să sporească strălucirea talentelor sale.”.
*Pallazzo Vecchio a reprezentat de-a lungul mai multor secole centrul politic al oraşului şi a primit această denumire după ce Cosimo I de Medici s-a mutat la Pallazzo Pitti. Începută în 1299, construirea acestui edificiu a fost urmată de o serie de extinderi (1343; 1495; secolul al XVI-lea) cu designul său pătrat şi cu multele motive florale. În interior m-au impresionat două spaţii: “Camera lui Hercules” şi “Camera lui Cybele”.
Pallazzo Vecchio: Foto: JoJan, CC BY-SA 3.0 http://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/, via Wikimedia Commons
*Basilica “Santa Croce” se remarcă printr-un exterior foarte original: Faţada frontală care include panouri din marmură policromă (roz, verde şi roşie) în contrast cu piatra albă lustruită. Ea găzduieşte numeroase morminte ale unor personalităţi de seamă printre care cele ale lui Michelangelo, Galileo şi Machiavelli.
*Catedrala “Santa Maria del Fiore”/Domul din Florenţa este a treia din lume ca mărime după Catedrala “Sfântul Petru” din Roma şi Catedrala “Sfântul Paul” din Londra. La proiectarea măreţului edificiu au luat parte renumiţi arhitecţi şi artişti ca Giotto di Bondone, Arnolfo di Cambio, Francesco Talenti, Bacio d’Agnolo, Filippo Brunelleschi; acesta din urmă studiase în detaliu Pantheonul din Roma şi tehnicile cunoscute de romani pentru realizarea cupolelor, dar planurile sale au rămas necunoscute până în zilele noastre. De aceea este un mister construirea unei Cupole nesprijinite şi înalte de 91 de metri în anul 1436! Domul este placat cu marmură verde, albă şi roz.
*Battistero/Baptisteriul situat în faţa Catedralei este cel mai vechi edificiu religios din Florenţa, fiind cunoscut în anul 1128. Impresionează cele 3 perechi de uşi din bronz turnat de pe faţada dinspre Dom a Baptiseriului unde sunt înfăţişate scene din Biblie (copii ale originalelor mutate în “Muzeo dell’Opera del Duomo” spre a fi protejate împotriva poluării). Tavanul lăcaşului menţionat are un superb mozaic unde apar multe scene biblice din vieţile lui Iisus Hristos, Fecioarei Maria şi lui Iosif, Sfântului Ioan Botezătorul.
*Piazza della Signoria se află la sud de Piazza del Duomo. Acolo am putut admira “Fântâna lui Neptun” şi statuile renascentiste ale lui David, Perseus, Hercules, Menelaus.
*Piazzalle “Michelangelo”. Situarea sa pe o colină din proximitatea malului sudic al râului Arno mi-a permis o privire panoramică a Florenţei. În centrul ei am admirat minunata reproducere a Statuii lui David de Michelangelo.
*Capela Medici. Se ştie că familia Medici a condus Florenţa şi Toscana în perioadele gloriei lor; mulţi membri ai acesteia s-au afirmat ca protectori şi colecţionari neobosiţi ai artelor (pictură, sculptură, arhitectură), un fapt ce se regăseşte astăzi în numeroasele opere admirate de vizitatorii din lumea întreagă. În semn de adâncă recunoştinţă pentru eforturile depuse locuitorii Florenţei au creat acea Capelă unde se odihnesc întru vecie rămăşiţele pământeşti ale multor membri ai vestitei familii. Michelangelo – care fusese substanţial şi permanent sponzorizat de către Medici înainte de a se muta la Roma în slujba Papilor Bisericii Catolice pentru a picta minunata Capelă Sixtină de la Vatican – este un artist al cărui talent inegalabil se află în profilul acestei Capele din Florenţa.
Capela Medici Foto: Amada44, CC BY 3.0 https://creativecommons.org/licenses/by/3.0, via Wikimedia Commons
*Palatul Pitti este un somptuos edificiu construit în anul 1458 în stil renascentist de către un bogat bancher florentin şi cumpărat ulterior de familia conducătoare a Florenţei. Paşii mei în ritm alert s-au oprit pentru câteva minute la cea mai mare încăpere a Palatului numită “Galeria Palatină” unde am admirat tezaurul Marilor Duci de Toscana, sute de tablouri, tavane împodobite, caleşti fermecătoare, obiecte de porţelan şi de faianţă ş.a.
*Grădinile Boboli amenajate în veacul al XVI-lea chiar în spatele Palatului Pitti sunt o adevărată “minune verde”. Mi-am notat în grabă următoarele monumente: “Fântâna lui Bachus” (în rolul Zeului roman al vinului ar fi fost bufonul de la Curtea lui Cosimo I); două statui romane ale unor prizonieri daci.
*Basilica “San Lorenzo” are un interior în stil renascentist cu pereţi de culoare albă şi coloane cu arcade de culoare gri. În apropierea Altarului se află două amvoane din bronz create de Donatello, precum şi o decoraţiune de bronz ce marchează locul unde este înmormântat Cosimo cel Bătrân, primul conducător din Familia Medici.
*Basilica “Santa Maria Novela” îmbină arta gotică şi arta renascentistă. Construirea ei a început în secolul al XIII-lea şi s-a încheiat în secolul al XV-lea. Comoara artistică pe care o adăposteşte conţine vestite opere ale lui Giotto, Brunelleschi şi Ghirlandaio.
*Basilica “San Miniato al Monte” este dedicată Sfântului Minias, reprezentând un exemplu remarcabil de artă religioasă veche. A fost ridicată în secolul al XI-lea.
Aşadar, am făcut o mini-vizită, dar cu mari şi semnificative amintiri preţioase.
