Admit că nu sunt foarte la curent cu literatura autohtonă contemporană. Am avut o experienţă teribil de neplăcută în urmă cu câţiva ani, când, aflat într-o librărie, am răsfoit mai multe volume de proză românească apărute atunci. Mi s-au părut opere ale unor scriitori lipsiţi de talent şi abundând în pasaje vulgare, aproape pornografice, care, cu siguranţă, puteau lipsi.
Cum timpul meu e limitat şi încerc să acopăr o arie destul de largă, am luat decizia (neprofesională, recunosc) de ”a sări peste”.
Recent, m-a atras în site-ul librăriilor Cărtureşti (care funcţionează în continuare, doar unităţile fizice sunt închise) o secţiune dedicată debutanţilor. Ceva inedit în goana după nume consacrate şi câştig material.
Am parcurs cele câteva prezentări ale volumelor aflate acolo (trebuie să spun că e un început mai degrabă timid de a promova debutanţii, dar merită încurajat) şi am ales trei volume care mi s-au părut promiţătoare şi pe care vi le voi prezenta şi dumneavoastră.
Precizez că, la ora la care scriu aceste rânduri, nu îi cunosc personal pe autori şi este mai mult decât posibil să existe destui alţi tineri scriitori sau poeţi de talent, neamintiţi aici, pe care sper să-i descopăr curând.
Ca atare, prezentarea lor este oarecum aleatorie, dar cu un numitor comun: talentul, iar acolo unde, poate, pasajele sunt mai puţin inspirate răzbate dorinţa de a scrie literatură/poezie autentică, ceea ce nu-i puţin lucru în condiţiile în care încă mai există pericolul de a fi considerată drept literatură aproape orice înşiruire de cuvinte.
M-am bucurat constatând acestea, pentru că mi-am dat seama că nu se pot face generalizări doar după cazurile particulare cu care m-am confruntat mai demult.
Astăzi am plăcerea să vă prezint, în viziunea mea, desigur, volumul de poezii ”Triphopuri”, semnat Dan Negară, urmând ca într-un răstimp rezonabil să vă fac cunoscute şi impresiile asupra a două volume de proză, tot de la secţiunea ”Debut”.
Oricât i-am admira pe marii maeştri ai literaturii universale, şi chiar dacă ne dăm seama că, să zicem, vreun poet nou nu e chiar de talia lui Byron sau un prozator tânăr mai are până să fie comparat cu Dostoievski, trebuie să respectăm munca acestor împătimiţi ai literelor, care îşi dedică timpul liber unei arte care astăzi nu aduce şi profit material decât rareori, şi să le acordăm debutanţilor şansa pe care o merită.
