Orele de școală și cursurile universităților sunt suspendate, însă activitatea de învățământ nu este nici pe departe suspendată. Dimpotrivă, este momentul recursului de-adevăratelea, decisiv, la mult invocatele mijloace alternative, moderne, flexibile de transmitere a cunoștințelor și de evaluare. „Nu facem ore” și „stăm acasă” – cunoscutele formule eliberatoare ocazional de obligații școlare – au devenit acum stare de a fi și perspectiva e să rămână așa cine știe cât timp.
Toți elevii și studenții se pot socoti în acest moment înscriși la ID. Chiar la propriu, modul de lucru este cel specific sistemului de învățământ la distanță. Ministerul Educației și Cercetării transmite că „încurajează realizarea de cursuri-suport pentru elevi, asistate de tehnologie” și adaugă o subliniere câtuși de puțin f’ormală: „Chiar dacă ele nu înlocuiesc cursurile clasice, acestea au rolul de a menține comunicarea între elevi și cadrele didactice”. Este recunoașterea adevărului că profesorul, lecția, clasa rămân, „cursurile clasice” fiind de înțeles aici în sensul de treabă desfășurată în clasă.
Condițiile actuale, neplăcute și nedorite, pot să fie „deturnate” într-un sens profitabil. Lecțiile și testările online, „sursele deschise” etc. se află acum în situația de a-și arăta utilitatea reală. Evident, de arătat, de fapt, o arată cei care le folosesc. Este folosirea ca soluție unică și reală, nu pentru demonstrații doar la inspecții și lecții deschise ori ca argumente care să dea greutate unui portofoliu, unui dosar de grad, unei aplicări pentru vreo finanțare.
Se adaugă recursul la programe cum sunt „Teleșcoala”, produs integral de TVR, „Şcoala TV”, difuzat de Primăria Capitalei prin Proedus – Centrul de Proiecte Educaționale și Sportive, platforma de management educaţional implementată de câțiva ani în şcolile şi liceele din Buzău.
Din această perspectivă, mesajul ministerial „Consiliile de Administrație ale unităților de învățământ vor decide modalitatea legală de recuperare a procesului educațional afectat de suspendarea cursurilor” apare ca impropriu.
Procesul educațional nu ar trebui să fie de recuperat, pentru că nu ar trebui să se piardă ceva din el. Dimpotrivă, este o vreme a folosirii chibzuite a timpului. Odată cu oprirea activităților în interiorul școlii, dispar (fiind chiar de înlăturat) multele și măruntele pretexte de a nu se face ore: „activități” în diverse proiecte și campanii, „ziua școlii” și „porți deschise”, zile libere ca să se lege week-end-uri cu vacanțe ori cu sărbători legale.
Stopată și ea acum, poate se va tempera și „industria excursiilor” de pe parcursul anului școlar și în schimb se va manifesta vreo încercare de readucere a taberelor, a vacanței de vară în general, la rostul și la forma lor, integrate în procesul educațional și în structura anului școlar. Programul „Școala altfel” poate va primi o concretizare în spiritul pentru care a fost gândit: acela de a desfășura altfel orele rutiniere și lecțiile stereotipe, cu filele date una după alta din manual și derulate pe tabletă.
„Școala altfel” se întâmplă chiar acum, în stare de urgență, cu speranța că și ea va reveni la rostul ei, care nu este acela de „acțiuni cu școala” (pe deasupra, unele și premiate de la nivel ministerial!), dacă nu de vacanță disimulată sub cine știe ce generic și ce obiective.
Dacă ar fi de considerat ca necesară vreo recuperare, aceasta ar fi de făcut pe durata prevăzută pentru vacanța de primăvară: 4 aprilie-21 aprilie. Prelungirea până cine știe când a opririi activității în clase, ca și a suspendării simulărilor pentru examenele naționale, programului „Școala după școală”, olimpiadelor școlare, va face imperceptibilă venirea vacanței. Se adaugă și restricțiile protectoare de circulație în locuri publice altfel prin excelență ale timpului liber. Simplu spus, cu ce ar fi diferit statul în casă și în preajmă, umplut cu ocupații ca atare, între 4 și 21 aprilie față de cel dinainte și de după acest interval?
În eventualitatea unei nevoi de recuperare după reluarea cursurilor în școală, un timp utilizabil poate fi cel al sesiunii a doua de bacalaureat, programate să înceapă la 13 iulie, odată cu deschiderea perioadei de înscriere. Ce rost poate avea o asemenea sesiune, în condițiile în care precedenta se încheie la 7 iulie, cu afișarea rezultatelor finale?! Cu cât poate fi un candidat mai pregătit la o săptămână după ce a aflat că a picat examenul, ca să se înscrie iar în mod serios?!
