Prin OUG 156/decembrie 2024 se încearcă să se promoveze unele măsuri, pe de o parte prin menținerea cheltuielilor bugetare la nivelul anului 2024, vezi, de exemplu, înghețarea pensiilor și a salariilor bugetare, iar pe de altă parte, prin creștere de impozite, vezi creșterea impozitului pe dividende, care să ducă la reducerea deficitului bugetar. Deși cheltuielile bugetare nu se vor reduce în 2025, se speră ca printr-o creștere economică să ajungem la un plus în PIB, astfel că aceleași cheltuieli bugetare sau ceva puțin mai mari, raportate la un PIB mai mare, să ne ducă la un deficit de aproximativ 7%, astfel ca treptat să ne apropiem de 3% în 2031. Este și acesta un calcul, destul de corect de altfel, totuși dacă nu eliminăm hemoragia financiară degeaba mărim taxe și impozite, degeaba reducem veniturile bugetare sau le înghețăm, toate aceste măsuri nu vor avea rezultatul scontat.
De ce? Pentru că toate aceste măsuri, haideți să le comparăm cu niște transfuzii de sânge, așadar tot acest ,,sânge” introdus în organismul financiar al României se va scurge prin rănile necauterizate din organism. Iar aceste răni sunt reprezentate de întreprinderile de stat sau cu capital majoritar de stat neprofitabile. Acestea sunt adevărate ”răni” pe corpul numit România. Sunt niște ”găuri negre” care înghit totul, înghit miliarde de lei anual.
Ce este de făcut? Soluția este privatizarea, iar dacă nu este posibil, închiderea lor. Astfel, s-ar stopa hemoragia! Stopând hemoragia, organismul va începe să se însănătoșească. Va începe, urmând ca după aceea să se ia și celelalte măsuri de eficientizare a cheltuirii banului public, nu numai în sectorul bugetar, dar și la întreprinderile de stat care sunt pe profit, dar care ar putea fi mult mai rentabile dacă s-ar elimina multe cheltuieli care le căpușează.
Sigur, multe firme de stat care sunt pe profit sau instituții care se autofinanțează vor spune că ele nu sunt finanțate de stat, ca atare nu ar trebui să ne intereseze prea mult cum își cheltuie fondurie disponibile. Da, numai că ele au primit în administrare un monopol de stat sau activează în ramuri unde nu prea există concurență, ca atare nu prea este cazul să se împăuneze cu rezultatele obținute, pentru că nu se poate compara ca și competitivitate cu ramurile unde există concurență acerbă pentru a avea loc pe piață. Iar acolo unde este monopol, ce să mai vorbim? Pe de altă parte, cele mai datornice companii la bugetul de stat sunt chiar companiile de stat! Așadar, când vorbim de neîncasarea datoriilor la bugetul de stat, problema este chiar la stat, sau, mă rog, cea mai mare problemă! Plus că se creează în economie un blocaj financiar care le afectează și pe companiile private care sunt în relații comerciale cu statul, care mai apoi își blochează propriii furnizori, ca atare are de suferit întreaga economie. Și uite așa, mai avem nevoie de niște transfuzii! Și reluăm din nou procesul: înghețări de venituri și pensii, creșteri de impozite și taxe etc., tot ce introducem în ”organism” se duce pe apa sâmbetei! O altă rană pe corpul României o reprezintă multitudinea de agenții de tot felul. În ordonanță se propune comasări de agenții, dar dacă din 2 agenții cu 40 de angajați fiecare facem una singură cu 80 de angajați, nu am rezolvat hemoragia. Iar dacă se va face operația de cauterizare, să fim atenți cum o facem, să nu care cumva să ”tăiem” unde nu trebuie, adică chiar la cei care sunt specialiști și duc instituțiile, mă rog, serviciile pe care le oferă acestea și de care avem nevoie, mai departe. Așadar, haideți să facem ce trebuie, să începem însănătoșirea cu cauterizarea ”rănilor” României!
