Teatrul de operații de Est al Armatei Populare de Eliberare a Chinei a desfășurat, miercuri, exercițiul „Strait Thunder-2025A”, în zonele centrale și sudice ale Strâmtorii Taiwan, concentrându-se pe misiuni de identificare și verificare, avertizare, alungare, intercepție și confiscaree, fiind testată capacitatea trupelor de control regional, blocare combinată și lovituri de precizie.
Exercițiul „Strait Thunder-2025A” s-a concentrat pe loviturile de precizie, cooperarea inter-arme și blocarea multidimensională. Cu o intensitate crescută, combatere aproape de condiții reale și un efect de deteriorare amplificată, acesta a demonstrat hotărârea fermă și capacitatea puternică a Chinei de a-și apăra suveranitatea și integritatea teritorială.
Excercițiul este o reacție la adresa separatiștilor. De când Lai Ching-te a preluat funcția de lider al regiunii Taiwan a susținut teoria „non-subordonării între cele două maluri ale Strâmtorii Taiwan”, considerând partea continentală drept „forță ostilă”, propunând „decuplarea și deconectarea” dintre cele două maluri ale Strâmtorii Taiwan. Partea continentală a Chinei a adoptat contramăsuri puternice și de pedepsire a forțelor separatiste pro-independența Taiwanului, fiind o apărare fermă a Constituției și o acțiune practică pentru a implementa Legea anti-secesiune și Legea apărării naționale.
Cu toate acestea, unele țări și organizații occidentale au repetat retorica „opoziției schimbărilor unilaterale ale actualul statut în Strâmtoarea Taiwan” și au lansat acuzații nerezonabile împotriva Chinei.
Să reclarificăm ce este „status quo-ul în Strâmtoarea Taiwan”. Din cauza interferenței și sabotajului forțelor externe, cele două părți ale Strâmtorii Taiwan nu au realizat încă reunificarea, dar faptul că continentul și insula Taiwan aparțin unei singure Chine nu s-a schimbat niciodată, iar suveranitatea și integritatea teritorială a Chinei nu au fost niciodată divizate și nu pot fi divizate, acesta fiind adevăratul status quo în Strâmtoarea Taiwan.
Din punct de vedere juridic, o serie de documente juridice internaționale, cum ar fi Declarația de la Cairo și Proclamația de la Potsdam, au definit clar suveranitatea Chinei asupra regiunii Taiwan.
În 1971, cea de-a 26-a sesiune a Adunării Generale a Națiunilor Unite a adoptat Rezoluția 2758 cu o majoritate covârșitoare, care a rezolvat complet problema reprezentării întregii Chine, inclusiv a Taiwanului, în Națiunile Unite din punct de vedere politic, juridic și procedural, și a arătat clar că China are un singur loc în Națiunile Unite și că nu există două China sau o China, un Taiwan.
În prezent, pe baza principiului unei singure China, 183 de țări au stabilit relații diplomatice cu autoritățile de la Beijing. Aceasta arată că principiul unei singure China este consensul universal al comunității internaționale și norma de bază care guvernează relațiile internaționale. Sancțiunile de către partea continentală a Chinei a forțelor separatiste pro-independența Taiwanului subliniază spiritul rezoluției ONU fiind în conformitate cu consensul internațional. Multe țări și organizații internaționale au recunoscut că Taiwanul este parte inalienabilă a Chinei și vor continua să susțină Rezoluția 2758 a Adunării Generale a ONU, să sprijine ferm principiul unei singure China.
Unele forțe externe care îl susțin pe Lai Ching-te sunt cele care stau în spatele subminării păcii și stabilității în Strâmtoarea Taiwan.
Problema Taiwanului este o afacere internă a Chinei, oricine susține independența Taiwanului, încearcă să se angajeze în separatism, se amestecă în afacerile interne ale Chinei. Oricine conspiră pentru independența Taiwanului subminează stabilitatea în Strâmtoarea Taiwan. China nu va permite niciodată nimănui să separe Taiwanul de China.
